2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLEȘÍRE, moleșiri, s. f. Faptul de a (se) moleși și rezultatul ei; p. ext. moleșeală. – V. moleși.

MOLEȘÍRE, moleșiri, s. f. Faptul de a (se) moleși și rezultatul ei; p. ext. moleșeală. – V. moleși.

moleșire sf [At: BIANU, D. S. 737 / V: (reg) ~lăș~ / Pl: ~ri / E: moleși] 1 Moleșeală (1). 2 Toropeală. 3 Boală infecțioasă a viermilor de mătase, care se manifestă prin colorarea lor în negru, prin lipsa poftei de mâncare și muierea corpului Si: flașerie.

MOLEȘÍRE s. f. Faptul de a (se) moleși; toropeală, slăbiciune, moleșeală. (Cu pronunțare regională) Mîna ta cea tare cade de oboseală... și molășirea au intrat în lăcașul voinicilor. RUSSO, S. 127.

MOLEȘÍRE, s. f. Faptul de a (se) moleși, moleșeală.

MOLEȘÍ, moleșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia, a slăbi. – Cf. moale.

MOLEȘÍ, moleșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia, a slăbi. – Cf. moale.

moleși vtr [At: HELIADE, O. I, 449 / V: (îvr) ~loși, (cscj) ~loșa, ~lișa, (reg) ~lăci v / Pzi: esc / E: cf moale1] 1-2 (A pierde sau) a face să piardă din puteri, din vlagă Si: a se muia, a se vlăgui. 3-4 (A face să fie cuprins sau) a fi cuprins de toropeală. 5-6 (îvr; îf moloșa, moloși) (A face să devină sau) a deveni moale1 Si: a se muia.

MOLEȘÍ, moleșesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de toropeală, de slăbiciune, a pierde din puteri; a-și pierde vlaga, a slăbi, a se muia. Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I 371. ◊ Tranz. Ca un abur greu și înfierbîntat [căldura] îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul, fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. 106.

MOLEȘÍ, moleșesc vb. IV. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face să fie cuprins de toropeală; a-și pierde sau a face sa-și piardă vlaga; a se muia, a slăbi. – Din moale.

A SE MOLEȘÍ mă ~ésc intranz. A pierde vigoarea, căzând într-o stare de somnolență; a fi cuprins de moleșeală; a se înmuia. /cf. moale

A MOLEȘÍ ~ésc tranz. A face să se moleșească. /cf. moale

moleșì v. 1. a (se) face moale; 2. fig. a efeminà, a ramoli.

moleșésc v. tr. (d. moale). Fac moale: a moleși cînepa. Fig. Răpesc energia, ramolesc: beția-l moleșește pe om. V. refl. Perd energia, mă ramolesc: s’a moleșit de beție. – Și moloșesc și moloșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moleșíre s. f., g.-d. art. moleșírii; pl. moleșíri

moleșíre s. f., g.-d. art. moleșírii; pl. moleșíri

moleșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșésc, imperf. 3 sg. moleșeá; conj. prez. 3 moleșeáscă

moleșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșésc, imperf. 3 sg. moleșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moleșeáscă

moleșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLEȘIRE s. lîncezeală, lîncezire, moleșeala. toropeală, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Stare de ~.)

arată toate definițiile

Intrare: moleșire
moleșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moleșire
  • moleșirea
plural
  • moleșiri
  • moleșirile
genitiv-dativ singular
  • moleșiri
  • moleșirii
plural
  • moleșiri
  • moleșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: moleși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moleși
  • moleșire
  • moleșit
  • moleșitu‑
  • moleșind
  • moleșindu‑
singular plural
  • moleșește
  • moleșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moleșesc
(să)
  • moleșesc
  • moleșeam
  • moleșii
  • moleșisem
a II-a (tu)
  • moleșești
(să)
  • moleșești
  • moleșeai
  • moleșiși
  • moleșiseși
a III-a (el, ea)
  • moleșește
(să)
  • moleșească
  • moleșea
  • moleși
  • moleșise
plural I (noi)
  • moleșim
(să)
  • moleșim
  • moleșeam
  • moleșirăm
  • moleșiserăm
  • moleșisem
a II-a (voi)
  • moleșiți
(să)
  • moleșiți
  • moleșeați
  • moleșirăți
  • moleșiserăți
  • moleșiseți
a III-a (ei, ele)
  • moleșesc
(să)
  • moleșească
  • moleșeau
  • moleși
  • moleșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moleșire

etimologie:

  • vezi moleși
    surse: DEX '98 DEX '09

moleși

  • 1. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muia slăbi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I 371.
      surse: DLRLC
    • Ca un abur greu și înfierbîntat [căldura] îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul, fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. moale
    surse: DEX '98 DEX '09