2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Moldova; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova ori la moldoveni; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.

moldovan, ~ă smf, a vz moldovean

moldovean, ~ă [At: URECHE, ap. GCR I, 71/34 / V: (reg) ~van, mulduvan, (înv) muldovan / Pl: ~eni, ~ene / E: Moldova + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Moldovei sau) este originară din Moldova Si: (înv) moldav (1-2). 5 smp Populație din Moldova. 6 sm (Îe) Mintea ~ului cea de pe urmă Mintea (62) românului care devine realist după ce a făcut o greșeală. 7 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8-9 a Care aparține (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovenesc (1-2), (înv) moldav (3-4). 10-1 a Privitor (la Moldova sau) la moldoveni (5) Si: moldovenesc (3-4), (înv) moldav (5-6). 12-14 Moldovenesc (5-7).

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.[1]

  1. În original, greșit: s. m. și f. Pentru forma de f. vezi cuv. moldoveancă, -e. LauraGellner

MOLDOVÁN, -Ă s. m. și f. v. moldovean.

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni-e, s. m. și f. (Și în forma regională moldovan) Persoană care locuiește în Moldova ori este originară de acolo. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P. ◊ (Adjectival) În capul mesei, între nobili și boieri moldoveni, Alexandrei sta drept pe un jilț mai înalt. SADOVEANU, O. VII 156. ◊ Compus: (în forma prescurtată moldo-) moldo-valah = romîn. Limba romînă sau moldo-valahă. KOGĂLNICEANU, S. 235.- Variantă: moldován, -ă s. m. și f.

MOLDOVEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Moldovei sau populației ei; din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

MOLDOVEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moldoveán adj. m., s. m., pl. moldovéni; adj. f. moldoveánă, pl. moldovéne

moldoveán s. m., adj. m., pl. moldovéni; f. sg. moldoveánă, pl. moldovéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLDOVEÁNĂ s. v. moldoveancă.

MOLDOVEÁN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. v. moldovenesc.

MOLDOVEAN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. moldovenesc, (înv.) bogdănesc, moldav.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOLDOVEÁN, -Ă (< n. pr. Moldova) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană din Moldova sau originară de acolo. 2. Adj. Moldovenesc.

Intrare: moldoveană
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovea
  • moldoveana
plural
  • moldovene
  • moldovenele
genitiv-dativ singular
  • moldovene
  • moldovenei
plural
  • moldovene
  • moldovenelor
vocativ singular
  • moldovea
  • moldoveano
plural
  • moldovenelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldova
  • moldovana
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: moldovean (adj.)
moldovean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovean
  • moldoveanul
  • moldoveanu‑
  • moldovea
  • moldoveana
plural
  • moldoveni
  • moldovenii
  • moldovene
  • moldovenele
genitiv-dativ singular
  • moldovean
  • moldoveanului
  • moldovene
  • moldovenei
plural
  • moldoveni
  • moldovenilor
  • moldovene
  • moldovenelor
vocativ singular
plural
moldovan1 (adj.) adjectiv plural necunoscut
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovan
  • moldovanul
  • moldova
  • moldovana
plural
genitiv-dativ singular
  • moldovan
  • moldovanului
  • moldovane
  • moldovanei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moldoveană moldovană

  • 1. Femeie care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova.
    surse: DLRLC NODEX sinonime: moldoveancă
  • comentariu Forma recomandată este: moldoveancă.
    surse: DOOM 2

etimologie:

moldovean (adj.) moldovan

etimologie:

  • nume propriu Moldova + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX