opțiuni

2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molcomește av [At: LEX. MARS. 213 / E: molcom + -ește] (Îvr) Cu umilință.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.

mâlcomi v vz molcomi

molcomi [At: BIBLIA (1688), 3412/47 / V: mulcămi, mul~, (înv) mulcumi / Pzi: ~mesc / E: molcom] 1 vi (Înv) A sta nemișcat, neclintit. 2 vi (Înv) A sta în expectativă. 3 vr A se încetini. 4-5 vrt (Pop) A (se) liniști. 6 vt (Pop) A mângâia. 7-8 vtr (Pop) A (se) îmbuna. 9 vt (Pop) A convinge. 10 vi (înv) A se supune. 11 vr A se linguși.

mulcămi v vz molcomi

mulcumi v vz molcomi

multcomi v vz molcomi

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma mulcomi) A liniști, a astîmpăra, a potoli, a îmblînzi; a alina. Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. Fata... se mira ce are Cînele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I ◊ Refl. Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. – Variantă: mulcomí vb. IV.

A MOLCOMÍ ~ésc tranz. pop. A face să se molcomească; a liniști; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom

A SE MOLCOMÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se liniști; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre ființe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom

molcomì v. a alina, a potoli.

mîlcomésc v. tr. (d. mîlcom). Vechĭ. Liniștesc. V. intr. Tac molcom. V. refl. Mă liniștesc. Azĭ. Nord. Molcomesc și mulcomesc, liniștesc, fac să tacă.

múlca, múlcu, și mulcomésc, V. mîlcom, mîlcomesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molcomí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 să molcomeáscă

molcomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. molcomeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLCOMÍ vb. v. astâmpăra, calma, domoli, liniști, potoli, smeri, tempera, umili.

molcomi vb. v. ASTÎMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. POTOLI. SMERI. TEMPERA. UMILI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

molcomí, molcomesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. 2. A mângâia, a îmbuna. – Din molcom (DEX, MDA).

Intrare: molcomește
molcomește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: molcomi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • molcomi
  • molcomire
  • molcomit
  • molcomitu‑
  • molcomind
  • molcomindu‑
 singular plural
  • molcomește
  • molcomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • molcomesc
 (să)
  • molcomesc
  • molcomeam
  • molcomii
  • molcomisem
a II-a (tu)
  • molcomești
 (să)
  • molcomești
  • molcomeai
  • molcomiși
  • molcomiseși
a III-a (el, ea)
  • molcomește
 (să)
  • molcomească
  • molcomea
  • molcomi
  • molcomise
plural I (noi)
  • molcomim
 (să)
  • molcomim
  • molcomeam
  • molcomirăm
  • molcomiserăm
  • molcomisem
a II-a (voi)
  • molcomiți
 (să)
  • molcomiți
  • molcomeați
  • molcomirăți
  • molcomiserăți
  • molcomiseți
a III-a (ei, ele)
  • molcomesc
 (să)
  • molcomească
  • molcomeau
  • molcomiră
  • molcomiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulcomi
  • mulcomire
  • mulcomit
  • mulcomitu‑
  • mulcomind
  • mulcomindu‑
 singular plural
  • mulcomește
  • mulcomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulcomesc
 (să)
  • mulcomesc
  • mulcomeam
  • mulcomii
  • mulcomisem
a II-a (tu)
  • mulcomești
 (să)
  • mulcomești
  • mulcomeai
  • mulcomiși
  • mulcomiseși
a III-a (el, ea)
  • mulcomește
 (să)
  • mulcomească
  • mulcomea
  • mulcomi
  • mulcomise
plural I (noi)
  • mulcomim
 (să)
  • mulcomim
  • mulcomeam
  • mulcomirăm
  • mulcomiserăm
  • mulcomisem
a II-a (voi)
  • mulcomiți
 (să)
  • mulcomiți
  • mulcomeați
  • mulcomirăți
  • mulcomiserăți
  • mulcomiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulcomesc
 (să)
  • mulcomească
  • mulcomeau
  • mulcomiră
  • mulcomiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)