2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molcomește av [At: LEX. MARS. 213 / E: molcom + -ește] (Îvr) Cu umilință.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.

molcomi [At: BIBLIA (1688), 3412/47 / V: mulcămi, mul~, (înv) mulcumi / Pzi: ~mesc / E: molcom] 1 vi (Înv) A sta nemișcat, neclintit. 2 vi (Înv) A sta în expectativă. 3 vr A se încetini. 4-5 vrt (Pop) A (se) liniști. 6 vt (Pop) A mângâia. 7-8 vtr (Pop) A (se) îmbuna. 9 vt (Pop) A convinge. 10 vi (înv) A se supune. 11 vr A se linguși.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma mulcomi) A liniști, a astîmpăra, a potoli, a îmblînzi; a alina. Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. Fata... se mira ce are Cînele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I 7. ◊ Refl. Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. – Variantă: mulcomí vb. IV.

A SE MOLCOMÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se liniști; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre ființe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom

A MOLCOMÍ ~ésc tranz. pop. A face să se molcomească; a liniști; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom

mîlcomésc v. tr. (d. mîlcom). Vechĭ. Liniștesc. V. intr. Tac molcom. V. refl. Mă liniștesc. Azĭ. Nord. Molcomesc și mulcomesc, liniștesc, fac să tacă.

múlca, múlcu, și mulcomésc, V. mîlcom, mîlcomesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

molcomi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomesc, imperf. 3 sg. molcomea; conj. prez. 3 să molcomească

molcomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. molcomeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOLCOMÍ vb. v. astâmpăra, calma, domoli, liniști, potoli, smeri, tempera, umili.

molcomi vb. v. ASTÎMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. POTOLI. SMERI. TEMPERA. UMILI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

molcomí, molcomesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. 2. A mângâia, a îmbuna. – Din molcom (DEX, MDA).

Intrare: molcomește
molcomește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: molcomi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • molcomi
  • molcomire
  • molcomit
  • molcomitu‑
  • molcomind
  • molcomindu‑
singular plural
  • molcomește
  • molcomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • molcomesc
(să)
  • molcomesc
  • molcomeam
  • molcomii
  • molcomisem
a II-a (tu)
  • molcomești
(să)
  • molcomești
  • molcomeai
  • molcomiși
  • molcomiseși
a III-a (el, ea)
  • molcomește
(să)
  • molcomească
  • molcomea
  • molcomi
  • molcomise
plural I (noi)
  • molcomim
(să)
  • molcomim
  • molcomeam
  • molcomirăm
  • molcomiserăm
  • molcomisem
a II-a (voi)
  • molcomiți
(să)
  • molcomiți
  • molcomeați
  • molcomirăți
  • molcomiserăți
  • molcomiseți
a III-a (ei, ele)
  • molcomesc
(să)
  • molcomească
  • molcomeau
  • molcomi
  • molcomiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulcomi
  • mulcomire
  • mulcomit
  • mulcomitu‑
  • mulcomind
  • mulcomindu‑
singular plural
  • mulcomește
  • mulcomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulcomesc
(să)
  • mulcomesc
  • mulcomeam
  • mulcomii
  • mulcomisem
a II-a (tu)
  • mulcomești
(să)
  • mulcomești
  • mulcomeai
  • mulcomiși
  • mulcomiseși
a III-a (el, ea)
  • mulcomește
(să)
  • mulcomească
  • mulcomea
  • mulcomi
  • mulcomise
plural I (noi)
  • mulcomim
(să)
  • mulcomim
  • mulcomeam
  • mulcomirăm
  • mulcomiserăm
  • mulcomisem
a II-a (voi)
  • mulcomiți
(să)
  • mulcomiți
  • mulcomeați
  • mulcomirăți
  • mulcomiserăți
  • mulcomiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulcomesc
(să)
  • mulcomească
  • mulcomeau
  • mulcomi
  • mulcomiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

molcomi, molcomescverb

  • 1. popular A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. DLRLC
    • format_quote Fata... se mira ce are Cînele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. DLRLC
    • format_quote I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I 7. DLRLC
    • format_quote Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. DLRLC
etimologie:
  • molcom DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.