4 definiții pentru molăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molăciune sf vz moliciune

molăcĭúne, -ătáte, V. molicĭune.

moliciune sf [At: BOLLIAC, O. 41 / V: (înv) ~lec~, ~lăc~ / Pl: ~ni / E: moale1 + -iciune] 1 Însușire de a fi moale1 (1), flexibil sau mlădios. 2 (Pex) Obiect moale1 (1), flexibil sau mlădios. 3 Lipsă de energie, de vigoare, de perseverență, de hotărâre Si: (rar) molătate (2), (nob) molime. 4 (Pex) Viață trândavă, ușuratică. 5 (Dep) Om lipsit de energie. 6 (Rar) Mișcare lină, ușoară. 7 Intensitate scăzută a sunetelor, a zgomotelor etc. 8 (Pex) Delicatețe în voce, în ton. 9 Stare de calm desăvârșit Si: destindere, relaxare. 10-11 Moleșeală (1-2).

molicĭúne f. (lat. *mollítio, -ónis, acțiunea de a muĭa, d. mollitus, part. d. mollire, a muĭa. V. moĭ). Calitatea de a fi moale: molicĭunea ceriĭ. Fig. Lipsă de energie: molicĭunea unuĭ caracter. Vĭață moleșită, indolență: a trăi în molicĭune. – Și molăcĭune (Mold. vechĭ) și molătate (Rar).

Intrare: molăciune
molăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molăciune
  • molăciunea
plural
  • molăciuni
  • molăciunile
genitiv-dativ singular
  • molăciuni
  • molăciunii
plural
  • molăciuni
  • molăciunilor
vocativ singular
plural