2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOGLÁN, moglani, s. m. (Reg.) Om mare, voinic și prost; om necioplit, bădăran. – Et. nec.

MOGLÁN, moglani, s. m. (Reg.) Om mare, voinic și prost; om necioplit, bădăran. – Et. nec.

moglan sm [At: CREANGĂ, A. 78 / V: mocl~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Om mare și voinic, dar prost și lipsit de bună creștere. 2 Om tăcut, dar care nutrește în sine sentimente de ură, de răzbunare.

MOGLÁN, moglani, s. m. (Regional) Om necioplit, bădăran. Mă moglane! te fac chisăliță! SADOVEANU, O. VI 205. Tu moglanule de Oșlobene, care te robești pîntecelui și nu-ți dai cîtuși de puțină osteneală minței. CREANGĂ, A. 78.

MOGLÁN ~i m. reg. Om necioplit; bădăran; mitocan; tolomac. /Orig. nec.

moglan a. și m. Mold. mojic: iar tu, moglanule! CR. [Origină necunoscută].

moglán, -că s. (var. din mocan). Est. Modoran.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moglán (reg.) (mo-glan) s. n., pl. mogláni

moglán s. m. (sil. -glan), pl. mogláni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOGLAN, b. (Sd XXI) < subst. „bădăran” (DLRM).

Intrare: Moglan
Moglan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Moglan
Intrare: moglan
  • silabație: -glan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moglan
  • moglanul
  • moglanu‑
plural
  • moglani
  • moglanii
genitiv-dativ singular
  • moglan
  • moglanului
plural
  • moglani
  • moglanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)