mofluzire sf [At: POLIZU / V: muf~ / Pl: ~ri / E: mofluzi] (Înv) Faliment.

mofluzi vir [At: (a. 1693) FN 10 / V: muf~ / Pzi: ~zesc / E: mofluz] (Înv) 1-2 A da faliment. 3-4 (Pex) A sărăci.

mufluzi v vz mofluzi corectat(ă)

mufluzire sf vz mofluzire

MOFLUZI, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A da faliment; p. ext. a-și pierde averea, a sărăci. Cine-i prost și derbedeu Lesne-n lume mofluzește. ALECSANDRI, T. I 317. Logofătul Dinu s-a sculat pe la cîntatul cocoșilor și ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, C. 243.

A MOFLUZI ~esc intranz. înv. 1) A deveni mofluz; a da faliment. 2) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci; a scăpăta. /Din mofluz

mofluzì v. 1. a da faliment; 2. fig. a se pierde: cine-i prost, lesne în lume mofluzește AL.

mo- și mufluzésc v. intr. (d. mufluz). Vechĭ. Daŭ faliment. Azĭ. Iron. Decad, perd averea.

mofluzi (a ~) (înv.) (desp. mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzesc, 3 sg. mofluzește, imperf. 1 mofluze am; conj. prez. 1 sg. să mofluzesc, 3 să mofluzească

mofluzi (a ~) (înv.) (mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzesc, imperf. 3 sg. mofluzea; conj. prez. 3 să mofluzească

mofluzi vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzesc, imperf. 3 sg. mofluzea; conj. prez. 3 sg. și pl. mofluzească

MOFLUZI vb. v. bancruta, calici, falimenta, ruina, sărăci, scăpăta.

mofluzi vb. v. BANCRUTA. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA.

MOFLUZÍRE s. f. (Învechit) Faptul de a (se) m o f l u z i; faliment. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. - Pl.: mofluziri. – Și: mufluzíre s. f. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. – V. mofluzi.

MOFLUZÍ vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. (Învechit) A da faliment; p. e x t. a-și pierde averea, a se ruina, a sărăci. În Amsterdam, un neguțătoriu bogat să mufluzeaște (a. 1693). FN 10, cf. 7. Cînd un datornic va mufluzi, să să tragă la judecată. CARAGEA, L. 30/1. Zece s-au lăsat de această meserie. . . și unu au mofluzit (a. 1823). DOC. EC. 272. Curînd s-au îmbogățit și mai curînd s-au mufluzit. GOLESCU, Î. 108. La plăpămărie E ticăloșie, Este sărăcie. . . Stancu mofluzește. PR. DRAM. 255. Logofătul Dinu. . . ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, O. I, 249, cf. ALECSANDRI, T. 826. Au mofluzit părinții tăi după atîta muncă de-o viață ? C. PETRESCU, A. R. 26. ◊ T r a n z. F i g. A mufluzit limba, a scos-o la mizat și va să puie alta, adusă de peste nouă mări. JIPESCU, O. 16. - Prez. ind.: mofluzesc. - Și: mufluzi vb. IV. – V. mofluz.