modius sn vz modiu

modiu sn [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 18^v/34 / V: ~s / Pl: ~ii / E: lat modius, ngr μόδιον] (Înv) Găleată folosită ca unitate de măsură pentru cereale.

MODIUS s. n. v. modiu.

MODIU s. n. (Învechit) Găleată (folosită ca unitate de măsură pentru cereale). Mînca. . . cîte trei modii de pită. DOSOFTEI, V. S. ianuarie 18^v/34. Să dea în comun un modiu sau găleată de bucate. ȘINCAI, HR. I, 199/9. Un modiu sau o găleată de fărină se vindea în cetatea aceea cu sută și șepte de florinți. id. ib. II, 78/33, cf. ENC. ROM. – Pl.modii. - Și: módius s. n. ENC. ROM. – Din lat. modius, ngr. μόδιον.