modalism s. n. Erezie trinitară apărută în Asia Mică și dezvoltată la Roma, unde este propagată de Praxeas către anul 190, de Noetus și apoi de Sabellius (către anul 200), de unde și numele de sabelianism. Potrivit acestei erezii, Dumnezeu s-a revelat succesiv în trei forme și modalități diferite: forma Tatălui, care a creat lumea, și forma Duhului, persoanele divine nefiind distincte în mod real. Erezia a fost condamnată la Sinodul I ecumenic de la Niceea (325 d. Hr.). – Din modal + suf. -ism.