MODAL, -Ă, modali, -e, adj. 1. (Gram.) Care aparține modului (2), care se referă la mod, care exprimă modul. 2. (Gram.) Care se referă la mod (1), care indică modul; de mod. 3. (Muz.) Care se referă la mod (3), care aparține modului. – Din fr. modal.

modal, ~ă a [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: fr modal] 1 (Grm) Care aparține modului¹ (10). 2 (Grm) Care se referă la mod¹ (10). 3 (Grm) Care exprimă modul¹ (10). 4 (Grm) Care se referă la mod¹ (1). 5 (Grm) Care indică modul¹ (1). 6 (Grm) De mod¹ (1). 7 (Muz) Care se referă la mod¹ (12). 8 (Muz) Care aparține modului¹ (12). 9 (Fiz; îoc categoric sau absolut) Condiționat. 10 (Jur) Care subordonează efectul unui act voinței beneficiarului.

MODAL, -Ă, modali, -e, adj. 1. (Gram.) Care aparține modului (2), care se referă la mod, care exprimă modul. 2. (Gram.) Care se referă la mod (1), care indică modul; de mod. 3. (Muz.) Care se referă la mod (3), care aparține modului. – Din fr. modal.^[1]

MODAL, -Ă, modali, -e, adj. 1. (Gram.) Care se referă la un mod gramatical. Folosind conjuncțiile în locul sufixelor modale, ajungem de asemenea la îmbogățirea numerică a fondului principal. GRAUR, F. L. 181. Propoziție modală = propoziție circumstanțială de mod. 2. Privitor la modurile muzicale. Elementul modal... dă intonații populare melodiilor. CONTEMPORANUL, S. H. 1949, nr. 138, 8/4.

MODAL, -Ă adj. 1. Referitor la un mod gramatical, de mod. ◊ Propoziție modală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată modul în care se face acțiunea propoziției regente. 2. Referitor la modurile muzicale. [Cf. fr. modal].

MODAL, -Ă adj. referitor la mod (2, 3), de mod. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată modul acțiunii din regentă. (< fr. modal)

MODAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de modurile gramaticale. Formă ~ă. 2) Care ține de modurile muzicale. Muzică ~ă. /<fr. modal^[1]

modal a. relativ la mod sau modalitate.

*modál, -ă adj. (fr. modal, d. mode, mod; it. modale). Gram. Relativ la modurĭ: forme modale. Fil. Relativ la modurile substanțeĭ. Log. A căruĭ afirmațiune e supusă modurilor de posibilitate saŭ imposibilitate, de necesitate saŭ contingență (în opoz. cu categoric saŭ absolut): o propozițiune modală. Jur. Care subordonează efectu unuĭ act, unuĭ eveniment nesigur dependent de voința celuĭ ce trebuĭe să beneficieze: dispozițiune modală. Muz. Relativ la modurile muzicale.

modal adj. m., pl. modali; f. modală, pl. modale

modal adj. m., pl. modali; f. modală, pl. modale

modal adj. m., pl. modali; f. sg. modală, pl. modale^[1]

modal, compoziție ∼ (ă), (engl. = modal composition) termen prin care se desemnează compoziția mineralogică reală a unei roci exprimată în procente de greutate sau de volum; analiza m. a rocilor magmatice stă la baza clasificării mineralogice cantitative (ex.: clasificările lui Johannsen și Streckeisen).

MODAL, -Ă adj. (cf. fr. modal): în sintagmele circumstanțial modal și circumstanțială modală (v.).

MODAL, -Ă adj. 1. (Gram.) Care aparține modului¹ (2), care se referă la mod¹, care exprimă modul¹. Cf. LM, BARCIANU. Interjecția poate avea, ca și intonația sau gestul, rolul de a împrumuta unei forme verbale caracterul ei modal. PUȘCARIU, L. R. I, 113. La imprecații intervine și o intonație specială, apoi, foarte des, repetarea verbului, de obicei subt alt aspect modal. IORDAN, STIL. 21. Pe lîngă noțiunea de viitor, pur temporală, această formă verbală exprimă și o noțiune modală. id. ib. 154. Folosind conjuncțiile în locul sufixelor modale, ajungem de asemenea la îmbogățirea numerică a fondului principal. GRAUR, F. .181. 2. (Gram.) Care se referă la mod¹ (1), care indică modul¹; de mod¹. Majoritatea complementelor temporale, locale și modale sînt adverbe, deci cuvinte unitare din punct de vedere morfologic. IORDAN, STIL. 237. Atributivele modale (care arată măsura) pot fi introduse și prin pronumele „cît(ă)”. SCL 1959, 348. 3. (Muz.) Care șe referă la mod¹ (4), care aparține modului¹. Elementul modal care dă intonații populare melodiilor. . . are tendința de a fi întrebuințat excesiv. CONTEMP. 1949, nr. 138, 8/4. 4. (Filoz.; în opoziție cu categoric sau absolut) Condiționat, limitat. Cf. COSTINESCU, SCRIBAN. D. 5. (Jur.) Care subordonează efectul unui act voinței beneficiarului. Cf. SCRIBAN, D. – Pl.: modali, -e. – Din fr. modal.