6 definiții pentru mocrină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mocrină sf [At: BUGNARIU, N. 262/83 / V: mocli~ / Pl: ? / E: ucr мокрина] (Trs; Mar) 1 Loc mocirlos pe care crește iarbă. 2 Baltă.
moclină sf vz mocrină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mocrină s.f. (reg.) loc apătos, mocirlos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moclină, mocline, (mocrină), s.f. – (reg.) Loc apătos, mlăștinos. – Din ucr. moklína (Papahagi, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moclină, -e, (mocrină), s.f. – Loc apătos, mlăștinos. – Din ucr. moklína (Papahagi).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOCRÍNĂ s. f. (Prin nordul Transilv. și Maram.) Loc apătos, mocirlos (BUGNARIU, N. 262/83, CHEST. II 73/261) pe care crește iarbă (T. PAPAHAGI, M. 226); baltă (com. din ZAGRA-NĂSĂUD). – Pl.:? – Și: moclínă s. f. T. PAPAHAGI, M. 226, GLOSAR REG. – Din ucr. мокрина.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||