mocirlare v vz mocirlire

mocirlire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~lare / Pl: ~ri / E: mocirli] 1 (Reg) Murdărire de noroi prin intrare în mocirlă. 2 (Reg) Îmbâcsire a unei rufe. 3 (Fig) Pângărire. 4 (Olt) Fierbere excesivă care determină terciuirea mâncării Cf mocirli (7). 5 Muiere a rădăcinii plantelor în mocirlă (8), înainte de a le planta.

MOCIRLARE s. f. v. mocirlire.

MOCIRLÍRE s. f. 1. (Regional) Acțiunea de a (se) m o c i r l i. Cf. PONTBRIANT, D. 2. Muierea rădăcinii plantelor în mocirlă (2), înainte de a le planta. Cf. LTR. – Pl.: mocirliri. – Și: mocirláre s. f. LM. – V. mocirli.