9 definiții pentru mocicoli
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mocicoli [At: ARHIVA, XXIII, 40 / V: ~lui, mocioli, moșcoli, moscoli / P: moci-co~ / Pzi: ~lesc / E: mg mocskol] 1-2 vtr (Trs) A (se) murdări (1). 3 vt (Reg; c. i. recipiente, vase de bucătărie etc.) A spurca. 4 vt (Reg; fig) A insulta. 5 vt (Reg; fig) A bârfi. 6 vt (Mun; îf moscoli) A roade cu dinții sau cu gingiile Si: a mozoli. 7 vr (Trs) A se hârjoni. 8 vr (Trs) A nu avea astâmpăr.
mocicolui v vz mocicoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mocioli v vz mocicoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moscoli2 v vz mocicoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moșcoli v vz mocicoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOCICOLI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mocicoli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mocicoli, mocicolesc, vb. IV (reg.) 1. a murdări, a batjocori. 2. a roade. 3. a se zbengui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOCICOLÍ vb. IV. 1. T r a n z. și r e f l. (Transilv.) A (se) murdări (1). Cf. BÎRLEA, C. P. 67, COMAN, GL. Băieți, nu vă băgați pe su pat, că vă mocicoliți. ALR II 3 209/228. S-a moșcolit cu funingine. ib. 3 517/279, cf. 3 363/279, 3 477/53, 3 515/64. Ți-ai mocicoluit hainele. MAT. DIALECT. I, 182. Te-ai mocicoluit pe mînuri. ib. ♦ T r a n z. (Regional; complementul indică recipiente, vase de bucătărie etc.) A spurca (Vinători-Sighișoara). ALR II 3 396/157. [Cofa] o moĉcolit-o, o spurcat-o. ib. ♦ T r a n z. F i g. A batjocori, a insulta; a bîrfi pe cineva. Cf. VAIDA, LEXIC REG. 20. 3. T r a n z. (Prin nord-estul Munt.; în forma moscoli) A mozoli, a roade cu dinții sau cu gingiile. ARHIVA, XXIII, 40. 4. R e f l. (Prin Transilv.) A se zbengui, a se hîrjoni, a se vînzoli; a nu avea astîmpăr. Nu te moșcoli cu toți cíinii pe lîngă toate gardurile. BENIUC, V. CUC. 44, cf. COMAN, GL. – Pronunțat: moci-co-. - Prez. ind.: mocicolesc. - Și: mocicolui, mociolí (COMAN, GL.), moșcoli, moscoli vb. IV. – Din magh. mocskol.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|