opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCHETA, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. – Din mochetă.

MOCHETA, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. – Din mochetă.

mocheta vt(a) [At: DEX-S / Pzi: ~tez / E: mochetă] A acoperi podeaua unei camere cu mochetă (2).

MOCHETA vb. tr. a acoperi podeaua unei camere cu mochetă. (< mochetă)

MOCHETĂ, (2) mochete, s. f. 1. Țesătură plușată, cu bătătură de in, cânepă sau material plastic și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare. 2. Bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette.

mochet sn vz mochetă

mochetă sf [At: DM / V: mochet sn / Pl: ~te / E: fr moquette] 1 Țesătură plușată, cu bătătura de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru tapisat mobila și pentru covoare. 2 Bucată din acest fel de țesătură, care acoperă de obicei toată suprafața podelei.

MOCHETĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette.

MOCHET s. n. v. mochetă.

MOCHETĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu urzeală de lînă și bătătură de in sau de cînepă, folosită ca stofă de mobile sau de covoare. – Variantă: mochet s. n.

MOCHET s.n. v. mochetă.

MOCHETĂ s.f. Stofă plușată, făcută din fire de lînă și de in sau cînepă, întrebuințată la fabricarea covoarelor sau la capitonarea mobilelor. [Var. mochet s.n. / < fr. moquette].

MOCHETĂ s. f. țesătură plușată, din fire de lână și de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor. (< fr. moquette)

MOCHETĂ ~e f. Țesătură plușată, folosită pentru confecționarea covoarelor sau la tapițarea mobilei. /<fr. moquette

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mocheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mochetez, 3 mochetează; conj. prez. 1 sg. să mochetez, 3 să mocheteze

*mocheta (a ~) vb., ind. prez. 3 mochetează

mocheta vb., ind. prez. 1 sg. mochetez, 3 sg. și pl. mochetează

mochetă s. f., g.-d. art. mochetei; pl. mochete

mochetă s. f., g.-d. art. mochetei; pl. mochete

mochetă s. f., pl. mochete

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOCHÉTĂ s. f. Țesătură plușată, cu bătătura de in sau de cînepă și cu urzeală de lînă, folosită pentru tapisat mobila și pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. Cf. DM, LTR2. - Pl.: mochete. – Din fr. moquette.

Intrare: mocheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocheta
  • mochetare
  • mochetat
  • mochetatu‑
  • mochetând
  • mochetându‑
 singular plural
  • mochetează
  • mochetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mochetez
 (să)
  • mochetez
  • mochetam
  • mochetai
  • mochetasem
a II-a (tu)
  • mochetezi
 (să)
  • mochetezi
  • mochetai
  • mochetași
  • mochetaseși
a III-a (el, ea)
  • mochetează
 (să)
  • mocheteze
  • mocheta
  • mochetă
  • mochetase
plural I (noi)
  • mochetăm
 (să)
  • mochetăm
  • mochetam
  • mochetarăm
  • mochetaserăm
  • mochetasem
a II-a (voi)
  • mochetați
 (să)
  • mochetați
  • mochetați
  • mochetarăți
  • mochetaserăți
  • mochetaseți
a III-a (ei, ele)
  • mochetează
 (să)
  • mocheteze
  • mochetau
  • mochetară
  • mochetaseră
Intrare: mochetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mochetă
  • mocheta
plural
  • mochete
  • mochetele
genitiv-dativ singular
  • mochete
  • mochetei
plural
  • mochete
  • mochetelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mochet
  • mochetul
  • mochetu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mochet
  • mochetului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocheta, mochetezverb

  • 1. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • mochetă DEX '09 DEX '98 MDN '00

mochetă, mochetesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Țesătură plușată, cu bătătură de in, cânepă sau material plastic și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.