8 definiții pentru mocăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.

mocăia sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ieli / E: mocăi + -eală] 1 (Pfm) Activitate desfășurată încet, fără spor Si: mocăire (1), mocăitură (1). 2 (Pfm) Pierdere de vreme făcând nimicuri Si: mocăire (2), mocăitură (2). 3 (Reg) Umblet încet Si: mocăire (3). 4-5 (Reg) Dare din cap în semn (de aprobare sau) de dezaprobare Si: mocăire (4-5). 6 Mocnire a focului Si: mocăire (6). 7 (Reg) Moțăire.

MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.

MOCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a se mocăi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mocăiálă (fam., pop.) s. f., g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli

mocăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOCĂIÁLĂ s. migăleală, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială, (pop.) tândăleală, tândălitură. (~ unui om încet.)

MOCĂIA s. migăleală, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială, (pop.) tîndăleală, tîndălitură. (~ unui om încet.)

Intrare: mocăială
mocăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocăia
  • mocăiala
plural
  • mocăieli
  • mocăielile
genitiv-dativ singular
  • mocăieli
  • mocăielii
plural
  • mocăieli
  • mocăielilor
vocativ singular
plural

mocăială

  • 1. popular familiar Faptul de a (se) mocăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Mocăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09