MOBILIZARE, mobilizări, s. f. Acțiunea de a (se) mobiliza și rezultatul ei. – V. mobiliza.

mobilizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: mobiliza, cf fr ameublissement] 1 Activare. 2 Trecere de la starea de pace la cea de război Si: (înv) mobilizațiune (2). 3 Antrenare la o activitate sau la o acțiune susținută Si: (înv) mobilizațiune (3). 4-5 (Îlv) A face ~a A mobiliza (3, 6). 6 Concentrare. 7 (Agr; rar) Afânare a solului.

MOBILIZARE, mobilizări, s. f. Acțiunea de a mobiliza și rezultatul ei. – V. mobiliza.

MOBILIZARE, mobilizări, s. f. 1. Chemarea sub arme a oamenilor lăsați la vatră, pentru a face față cerințelor impuse de război. L-am văzut echipat în noaptea plecării de la 14 august, noaptea mobilizării. SAHIA, N. 22. 2. Antrenarea unei colectivități la o muncă sau la acțiune cu caracter social.

MOBILIZARE s.f. Acțiunea de a mobiliza și rezultatul ei; (spec.) chemare sub arme a tuturor contingentelor vechi în stare de a purta armele. [< mobiliza].

mobilizare s. f. (med.) Mersul, mișcarea (unui bolnav) după o operație sau după o lungă ședere în pat ◊ „[...] efectuarea intervenției chirurgicale (dacă este necesară) în primele zile de la accident, apoi mobilizarea bolnavului și autorizarea mersului chiar a doua zi după operație.” R.l. 27 VII 84 p. 5 (din mobiliza; PR; DN, DN3 – alte sensuri)

MOBILIZA, mobilizez, vb. I. 1. Tranz. A chema sub arme, a convoca de urgență la unități (în vederea războiului); a trece de la starea de pace la cea de război. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a păstra în timp de război (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupă, supunându-l disciplinei militare impuse de starea de război. ♦ Tranz. A chema într-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a întruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o acțiune sau la o activitate susținută, organizată și coordonată, de interes general. 3. Refl. A-și impune un efort sau o concentrare maximă pentru realizarea unui scop, a unei acțiuni etc. – Din fr. mobiliser.

mobiliza vt [At: POLIZU / Pzi: ~zez / E: fr mobiliser] 1 A face să devină mobil¹ (1). 2 A face să devină activ. 3 (Mil) A trece de la starea de pace la cea de război. 4 (Îe) A ~ (pe cineva) pe loc A păstra în timp de război pe cineva în postul civil pe care îl ocupă, supunându-l obligațiilor militare care decurg din starea de război. 5 (Fam) A chema într-un anumit loc, cu un anumit scop urgent Si: a aduna, a convoca, a întruni. 6 (C. i. o colectivitate) A antrena la o activitate sau la o acțiune susținută, organizată și coordonată, de interes general. 7 A concentra, a acumula în vederea valorificării.

MOBILIZA, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A chema sub arme, a convoca de urgență la unități (în vederea războiului); a trece de la starea de pace la cea de război. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a păstra în timp de război (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupă, supunându-l disciplinei militare impuse de starea de război. ♦ (Fam.) A chema într-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a întruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o acțiune sau la o activitate susținută, organizată și coordonată, de interes general. – Din fr. mobiliser.

MOBILIZA, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A pune o armată pe picior de război, a chema sub arme oamenii lăsați ia vatră. Nimeni nu putea da nici o lămurire asupra serviciului. Erau mobilizați acolo, fără îndoială. după mari și grele stăruinți. C. PETRESCU, Î. I 109. ◊ Expr. (În trecut) A mobiliza pe cineva pe loc = a păstra în timp de război pe cineva în postul civil pe care îl ocupă, supunîndu-l obligațiilor militare care decurg din starea de război. Deocamdată, unul dintre voi ar fi mobilizat pe loc. CAMIL PETRESCU, U. N. 42. 2. A antrena la o activitate susținută, organizată și coordonată, în vederea unei acțiuni de interes general. Poeții și-au mobilizat toate forțele pentru a da opere pătrunse de spirit de partid, realist-socialiste. BENIUC, P. 145.

MOBILIZA vb. I. tr. 1. A chema sub arme (întreaga armată de rezervă), a pune o armată pe picior de război. 2. A strînge, a organiza, a grupa forțe (în vederea unei acțiuni, la o adunare etc.) [< fr. mobiliser].

MOBILIZA vb. I. tr. 1. a chema sub arme, a pune o armată pe picior de război. ◊ (fam.) a convoca. 2. a antrena și stimula o colectivitate în vederea unei acțiuni de interes general. 3. (med.) a pune un bolnav să umble, să se miște. II. refl. a-și aduna forțele. (< fr. mobiliser)

mobiliza vb. I (med.) A pune (un bolnav) să umble, să se miște ◊ „Bolnava trebuie mobilizată cât mai repede după operație.” (formal din fr. mobiliser; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

A MOBILIZA ~ez tranz. 1) (forțele armate ale unui stat) A pune pe picior de război. 2) (rezerviști) A chema sub arme în legătură cu trecerea la starea de război. 3) (colectivități, persoane) A atrage într-o acțiune amplă de interes comun; a ridica. 4) A concentra pentru a pune pe deplin în acțiune. A-și ~ forțele. /<fr. mobiliser

mobilizà v. 1. a pune în campanie un corp sedentar de trupe; 2. a pune o armată pe picior de răsboiu, ca să poată intra în campanie.

*mobilizéz v. tr. (fr. mobiliser; it. mobilizzare și, maĭ des, mobilitare; lat. mobilitare, d. móbilis, mobil): Pun armata de pace în mișcare și țin gata de războĭ: a mobiliza un corp de armată. Jur. Consider un lucru imobil ca mobil.

mobilizare s. f., g.-d. art. mobilizării; pl. mobilizări

mobilizare s. f., g.-d. art. mobilizării; pl. mobilizări

mobilizare s. f., g.-d. art. mobilizării; pl. mobilizări

mobiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mobilizez, 3 mobilizează; conj. prez. 1 sg. să mobilizez, 3 să mobilizeze

mobiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 mobilizează

mobiliza vb., ind. prez. 1 sg. mobilizez, 3 sg. și pl. mobilizează

MOBILIZARE s. antrenare. (~ tuturor la o acțiune.)

MOBILIZARE s. antrenare. (~ tuturor la o acțiune.)

MOBILIZA vb. a antrena. (A ~ la o acțiune.)

MOBILIZA vb. a antrena. (A ~ la o acțiune.)

A (se) mobiliza ≠ a (se) demobiliza

MOBILIZARE (< mobiliza) s. f. (MED.) 1. Punerea în mișcare a unuia sau a mai multor membre sau articulații. Poate fi activă (executată de către subiect) sau pasivă (cu ajutorul unui terapeut). 2. Eliberarea unui organ sau a unei structuri organice de aderențele sale. 3. Transformarea substanțelor de rezervă din organism în substanțe utilizabile (ex. m. glicogenului care este transformat în glucoză).

MOBILIZARE s. f. Acțiunea de a m o b i l i z a. Cf. m o b i l i z a (2). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. L-am văzut echipat în noaptea plecării de la 14 august, noaptea mobilizării. SAHIA, N. 22. Vestea. . . se răspîndise ca sunetul trîmbíțelor de mobilizare. TEODOREANU, M. II, 100. Tu, cu relațiile tale, și tot n-ai cerut să fii scutit de mobilizare. H. LOVINESCU, C. S. 18. Au vuit arămurile în clopotniță, sus, Și ca un vînt trecu pe sat mobilizarea. LABIȘ, P. 23. 2. Cf. mobiliza (3). Sarcina istorică a partidului nostru a fost mobilizarea tuturor patrioților pentru lupta de eliberare națională de sub jugul hitlerist. GHEORGHU-DEJ, ART. CUV¹. 24. În urma acțiunii Partidului Muncitoresc Român pentru lămurirea și mobilizarea maselor, încep întrecerile în muncă. LEG. EC. PL. 420. Unul din mijloacele cele mai însemnate de întărire a legăturilor partidului cu masele, de educare comunistă a oamenilor muncii, de mobilizare a lor la înfăptuirea sarcinilor construirii socialismului este agitația politică de masă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11,30. ◊ L o c. vb. A face mobilizarea = a mobiliza (2, 3).Cf. m o b i l i z a (4). Să se pună un accent deosebit pe mobilizarea resurselor locale. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382. 4. (Agric.; rar) Afinare a solului. Cf. DS, DER. – Pl.: mobilizări. – V. mobiliza. Pentru 4, cf. fr. a m e u b l i s s e m e n t.

MOBILIZA vb. I. T r a n z. 1. (Rar) A face să devină mobil¹ (1), a pune în mișcare; a face să devină activ. Cf. POLIZU, COSTINESCU. Poate că anumite doze [de tiroxină], mobilizînd calciul din oase, ar putea favoriza calcifierea arterelor. PARHON, B. 160. 2. (Mil.) A chema sub arme, a convoca de urgență la unități (în vederea războiului); a trece de la starea de pace la cea de război.Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Oamenii mobilizați la oaste cu vreun an în urmă. . . începură a se întoarce acasă. VORNIC, P. 40. (R e f l. pas.) În toată cuprinderea Confederației germane, o parte a contingentului armiei se mobilizează (se aduce în stare de rezbel). GM (1854), 400²/30. ◊ E x p r. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a păstra în timp de război (pe cineva) în postul civil pe care îl ocupă, supunîndu-l obligațiilor militare care decurg din starea de război. Deocamdată, unul dintre voi ar fi mobilizat pe loc. CAMIL, U. N. 42. ♦ (Familiar) A chema într-un anumit loc, cu un anumit scop (urgent); a convoca, a întruni, a aduna. Rămasă singură, Aglaie își puse un șorț dinainte, mobiliză pe Aurica și pe Olimpia, precum și pe servitoare și începu să scoată afară toate lucrurile din camera lui Simion. CĂLINESCU, E. O. II, 53. A doua zi, moș Costache, mobilizînd toată familia, cără grinzile într-o șură. id. ib. 141. Mergem la mine acasă și-o mobilizăm pe Valeria pentru o gustare. V. ROM. aprilie 1954, 15. 3. (Complementul indică o colectivitate) A antrena la o activitate sau la o acțiune susținută, organizată și coordonată, de interes general. Singurul partid care a luat atitudine hotârîtă și a mobilizat masele populare împotriva dictatului de la Viena a fost partidul comunist. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV¹. 22. Cu ajutorul presei, partidul mobilizează masele pentru traducerea în viață a politicii de construire a socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 54, cf. 1952, nr. 5, 56, SCÎNTEIA, 1953, nr. 2664. Ascultă aici, tovarășe Anghel: mobilizează membrii de partid și treceți la acțiune. PREDA, D. 185, cf. 162. Trebuie să mobilizăm pe toți cei care vor fi împroprietăriți. T. POPOVICI, SE. 451. 4. A concentra, a acumula (în vederea valorificării). Poeții și-au mobilizat toate forțele pentru a da opere pătrunse de spirit de partid, realist-socialiste. BENIUC, P. 145. – Prez. ind.: mobilizez. – Din. fr. mobiliser.