8 definiții pentru moțăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȚĂITÚRĂ, moțăituri, s. f. (Rar) Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.

moțăitu sf [At: SANDU-ALDEA / Pl: ~ri / E: moțăi1 + -itură] Moțăială (3).

MOȚĂITÚRĂ, moțăituri, s. f. Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.

MOȚĂITÚRĂ, moțăituri, s. f. Moțăit. El răspunse cu o moțăitură ușoară din cap. SANDU-ALDEA, la CADE.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moțăitúră (rar) (-ță-i-) s. f., g.-d. art. moțăitúrii; pl. moțăitúri

moțăitúră s. f. (sil. -ță-i-), g.-d. art. moțăitúrii; pl. moțăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOȚĂITU s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

Intrare: moțăitură
moțăitură substantiv feminin
  • silabație: mo-ță-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moțăitu
  • moțăitura
plural
  • moțăituri
  • moțăiturile
genitiv-dativ singular
  • moțăituri
  • moțăiturii
plural
  • moțăituri
  • moțăiturilor
vocativ singular
plural

moțăitură

etimologie:

  • Moțăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09