2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘMONDÍT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Fam.) (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.

moșmondit, ~ă [At: JIPESCU, O. 56 / V: ~mân~ / Pl: ~iți, ~e / E: moșmondi] 1 a (D. lucruri) Făcut la nimereală, pe dibuite, fără pricepere, fără îndemânare. 2-3 smf, a (Persoană) care lucrează încet, fără spor Si: mocăit, mocoșit.

MOȘMONDÍT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.

MOȘMONDÍ, moșmondesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Fam.) A se mișca încet și stângaci; a lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.

moșmândit, ~ă a vz moșmondit

moșmondi [At: JIPESCU, O. 4 / V: ~mân~, ~ngi / Pzi: ~desc / E: cf moșmoni1] 1 vi A lucra încet, neîndemânatic. 2 vi A se necăji să facă ceva Si: a migăli Vz moșmoni1 (1). 3 vt (Rar; c. i. o persoană) A răsfăța. 4 vi (Rar; îf moșmândi) A dibui, a orbecăi.

MOȘMONDÍ, moșmondesc, vb. IV. Intranz. A lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moșmondí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondésc, imperf. 3 sg. moșmondeá; conj. prez. 3 să moșmondeáscă

moșmondí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondésc, imperf. 3 sg. moșmondeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșmondeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOȘMONDIT adj. mocăit, mocoșit, ticăit, (Mold.) chițcăit. (Un om ~.)

MOȘMONDI vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoși, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam), a moși. (Ce ~ atîta la acel lucru?)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

moșmondi, moșmondesc v. r. 1. a lucra încet, fără spor; a se mișca încet 2. a pierde vremea cu nimicuri

Intrare: moșmondit
moșmondit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșmondit
  • moșmonditul
  • moșmonditu‑
  • moșmondi
  • moșmondita
plural
  • moșmondiți
  • moșmondiții
  • moșmondite
  • moșmonditele
genitiv-dativ singular
  • moșmondit
  • moșmonditului
  • moșmondite
  • moșmonditei
plural
  • moșmondiți
  • moșmondiților
  • moșmondite
  • moșmonditelor
vocativ singular
plural
moșmândit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșmândit
  • moșmânditul
  • moșmândi
  • moșmândita
plural
  • moșmândiți
  • moșmândiții
  • moșmândite
  • moșmânditele
genitiv-dativ singular
  • moșmândit
  • moșmânditului
  • moșmândite
  • moșmânditei
plural
  • moșmândiți
  • moșmândiților
  • moșmândite
  • moșmânditelor
vocativ singular
plural
Intrare: moșmondi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmondi
  • moșmondire
  • moșmondit
  • moșmonditu‑
  • moșmondind
  • moșmondindu‑
singular plural
  • moșmondește
  • moșmondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmondesc
(să)
  • moșmondesc
  • moșmondeam
  • moșmondii
  • moșmondisem
a II-a (tu)
  • moșmondești
(să)
  • moșmondești
  • moșmondeai
  • moșmondiși
  • moșmondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmondește
(să)
  • moșmondească
  • moșmondea
  • moșmondi
  • moșmondise
plural I (noi)
  • moșmondim
(să)
  • moșmondim
  • moșmondeam
  • moșmondirăm
  • moșmondiserăm
  • moșmondisem
a II-a (voi)
  • moșmondiți
(să)
  • moșmondiți
  • moșmondeați
  • moșmondirăți
  • moșmondiserăți
  • moșmondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmondesc
(să)
  • moșmondească
  • moșmondeau
  • moșmondi
  • moșmondiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moșmondit moșmândit

etimologie:

  • vezi moșmondi
    surse: DEX '98 DEX '09

moșmondi

  • 1. familiar A se mișca încet și stângaci; a lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva.
    surse: DEX '09 sinonime: mocăi

etimologie:

  • cf. moșmon
    surse: DEX '98 DEX '09