2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moșmolire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: moșmoli] 1-2 (Rar) Moșmoleală (1-2).

MOȘMOLÍ vb. IV v. moșmoni.

MOȘMOLÍ vb. IV v. moșmoni.

MOȘMONÍ, moșmonesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și refl. A face mișcări încete și greoaie. ♦ A lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși. 2. Intranz. și tranz. A face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi. 3. Intranz. A căuta, a dibui; a adulmeca. [Var.: moșmolí vb. IV] – Et. nec.

moșmăi v vz moșmoni1

moșmoli v vz moșmoni1

moșmoni2 vi [At: IZV IV, nr. 2, 6 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Olt) A mijloci.

moșmoni1 [At: SLAVICI, N. II, 233 / V: ~măi, ~oli / Pzi: ~nesc, 3 și (rar) moșmone / E: nct] 1-2 vir A face mișcări încete și greoaie. 3-4 vir A lucra neîndemânatic, fără spor Si: a se mocăi (1), a se mocoși. 5-6 vir A mânca încet și molfăind. 7-8 vti A face ceva cu gesturi mărunte, neprecise, pentru a-și ascunde scopul Si: a moșcondi. 9 vi A-și face de lucru. 10 vt (Rar) A învârti, a trece de colo-colo cu mișcări mărunte. 11 vi A umbla dibuind încoace și încolo după ceva. 12 vi (Spc; d. animale) A adulmeca.

MOȘMONÍ, moșmonesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A face mișcări încete și greoaie. ♦ A lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși. 2. Intranz. și tranz. A face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi. 3. Intranz. A căuta, a dibui; a adulmeca. [Var.: moșmolí vb. IV] – Et. nec.

MOȘMOLÍ, moșmolesc, vb. IV. Intranz. 1. A face mișcări încete și neprecise. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemînatic; a se mocăi, a mocoși. Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. – Variante: (regional) moșcondí (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), moșcotí (SLAVICI, O. I 66), mosmîndí, moșmoní vb. IV.

MOȘMONÍ vb. IV v. moșmoli.

A SE MOȘMONÍ mă ~ésc intranz. 1) A lucra încet fără spor; a se mocăi; a se mocoși; a migăli; a bichiri. 2) A se mișca încet și greoi. 3) fam. A căuta cu greu (pipăind cu mâinile prin întuneric); a bâjbâi; a dibui. /Orig. nec.

moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf. moșmoală].

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.

móșmăĭ și -ĭésc, -oĭésc, moșmîndésc, moșmolésc, V. moșcondesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moșmoní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmonésc, imperf. 3 sg. moșmoneá; conj. prez. 3 să moșmoneáscă

moșmoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmonésc, imperf. 3 sg. moșmoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșmoneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOȘMONÍ vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce ~ atâta la acel lucru?)

MOȘMONI vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce ~ atîta la acel lucru?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moșmolí (moșmolésc, moșmolít), vb.1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui.

Intrare: moșmolire
moșmolire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșmolire
  • moșmolirea
plural
  • moșmoliri
  • moșmolirile
genitiv-dativ singular
  • moșmoliri
  • moșmolirii
plural
  • moșmoliri
  • moșmolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: moșmoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoni
  • moșmonire
  • moșmonit
  • moșmonitu‑
  • moșmonind
  • moșmonindu‑
singular plural
  • moșmonește
  • moșmoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonesc
  • moșmoneam
  • moșmonii
  • moșmonisem
a II-a (tu)
  • moșmonești
(să)
  • moșmonești
  • moșmoneai
  • moșmoniși
  • moșmoniseși
a III-a (el, ea)
  • moșmonește
(să)
  • moșmonească
  • moșmonea
  • moșmoni
  • moșmonise
plural I (noi)
  • moșmonim
(să)
  • moșmonim
  • moșmoneam
  • moșmonirăm
  • moșmoniserăm
  • moșmonisem
a II-a (voi)
  • moșmoniți
(să)
  • moșmoniți
  • moșmoneați
  • moșmonirăți
  • moșmoniserăți
  • moșmoniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonească
  • moșmoneau
  • moșmoni
  • moșmoniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoli
  • moșmolire
  • moșmolit
  • moșmolitu‑
  • moșmolind
  • moșmolindu‑
singular plural
  • moșmolește
  • moșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolesc
  • moșmoleam
  • moșmolii
  • moșmolisem
a II-a (tu)
  • moșmolești
(să)
  • moșmolești
  • moșmoleai
  • moșmoliși
  • moșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • moșmolește
(să)
  • moșmolească
  • moșmolea
  • moșmoli
  • moșmolise
plural I (noi)
  • moșmolim
(să)
  • moșmolim
  • moșmoleam
  • moșmolirăm
  • moșmoliserăm
  • moșmolisem
a II-a (voi)
  • moșmoliți
(să)
  • moșmoliți
  • moșmoleați
  • moșmolirăți
  • moșmoliserăți
  • moșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolească
  • moșmoleau
  • moșmoli
  • moșmoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)