2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘCONDÍ, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.

MOȘCONDÍ, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.

moșcondi vi [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 253 / Pzi: ~desc / E: cf moșcoti, moșmondi] A moșmoni1.

MOȘCONDÍ vb. IV v. moșmoli.

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moșcondí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondésc, imperf. 3 sg. moșcondeá; conj. prez. 3 să moșcondeáscă

moșcondí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondésc, imperf. 3 sg. moșcondeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcondeáscă

Intrare: moșcondire
moșcondire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșcondire
  • moșcondirea
plural
  • moșcondiri
  • moșcondirile
genitiv-dativ singular
  • moșcondiri
  • moșcondirii
plural
  • moșcondiri
  • moșcondirilor
vocativ singular
plural
Intrare: moșcondi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
(să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
(să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
(să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
(să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondi
  • moșcondiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)