2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moșancă sf [At: M. COSTIN, O. 308 / Pl: ? / E: moșan + -că] (Înv) 1 Moștenitoare. 2 Femeie originară din... Vz băștinașă.

MOȘÁNCĂ s. f. v. moșneancă.

MOȘÁNCĂ s. f. v. moșneancă.

MOȘANCĂ s. f. (Mold.) Moștenitoare. Nimeni din crai și din principi creștini, pînă și venețienii, să-i dea din casele sale moșancă de cinste să fie crăiasă, n-au primit. M. COSTIN; cf. N. COSTIN. Etimologie: moșan + suf. -că. Vezi și moșan, moșnean, moșneni, moșnenie.

moșneancă sf [At: (a. 1716) URICARIUL, V, 371/3 / V: (înv) ~șin~ / Pl: ~ence / E: moșnean + -că] 1 (Înv) Moștenitoare. 2 (Reg) Băștinașă.

MOȘNEÁNCĂ, moșnence, s. f. (În trecut) Proprietară de pămînt, stăpîna unei moșii; (învechit) moștenitoare. – Variantă: moșáncă s. f.

moșteán și moșneán m., pl. enĭ (vsl. moštĭnŭ, bg. mosten, puternic, adică „împuternicit, stăpîn”, din răd. mog-, de unde și po-moj-nic și germ. mögen, a putea, vermögen, putere, avere, vermachen, a lăsa moștenire. V. moș). Vechĭ. Moștenitor (V. făt 1). Apoĭ. Munt. Răzeș. – Fem. -eancă, pl. ence. – Pînă pe la 1700 s’a zis și moșt-, și moșn-, ĭar pe urmă numaĭ moșn- (Gĭur. 120). V. megiaș, colon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moșneancă s. f., g.-d. art. moșnencei; pl. moșnence

moșneáncă s. f., g.-d. art. moșnéncei; pl. moșnénce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘÁNCĂ s. v. moștenitoare, succesoare, urmașă.

moșancă s. v. MOȘTENITOARE. SUCCESOARE. URMAȘĂ.

Intrare: moșancă
substantiv feminin (F30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșancă
  • moșanca
plural
  • moșence
  • moșencele
genitiv-dativ singular
  • moșence
  • moșencei
plural
  • moșence
  • moșencelor
vocativ singular
  • moșancă
  • moșanco
plural
  • moșencelor
Intrare: moșneancă
substantiv feminin (F26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșneancă
  • moșneanca
plural
  • moșnence
  • moșnencele
genitiv-dativ singular
  • moșnence
  • moșnencei
plural
  • moșnence
  • moșnencelor
vocativ singular
  • moșneancă
  • moșneanco
plural
  • moșnencelor
substantiv feminin (F30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșancă
  • moșanca
plural
  • moșence
  • moșencele
genitiv-dativ singular
  • moșence
  • moșencei
plural
  • moșence
  • moșencelor
vocativ singular
  • moșancă
  • moșanco
plural
  • moșencelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moșancă, moșencesubstantiv feminin

moșneancă, moșnencesubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.