MIȘELÍT, -Ă adj. 1. (Învechit, rar) Lepros. Cf. m i ș e l (I 3). (Substantivat) Bolnavii vindecați, mișăliții curățiți. CORESI, EV. 476. 2. (Prin Olt., în forma mișulit) Bolnav de o boală venerică. Cf. m i ș e l i e (4). Cf. PAȘCA, GL. 3. (Regional) Slăbit, uzat, ruinat, consumat. S-a mai uitat o clipă. . . la trupul acela adus de spate și mișelit in trudă și în bătăi. POPA, V. 306. – Pl.: mișeliți, -te. – Și: (2) mișulit, -ă adj. – V. mișeli.