10 definiții pentru mituială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală.

MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală.

mituia sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: mitui + -eală] (Înv) 1-4 Mituire (1-4). 5-6 (Ccr) Mită (1-2).

MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. (Învechit) Mituire. De acum înainte... mituielile și mîncătoriile vor lipsi cu totul. FILIMON, la TDRG.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mituiálă (rar) s. f., g.-d. art. mituiélii; pl. mituiéli

mituiálă s. f., g.-d. art. mituiélii; pl. mituiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MITUIÁLĂ s. v. mită, șperț.

MITUIA s. mituire, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

Intrare: mituială
mituială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mituia
  • mituiala
plural
  • mituieli
  • mituielile
genitiv-dativ singular
  • mituieli
  • mituielii
plural
  • mituieli
  • mituielilor
vocativ singular
plural

mituială

etimologie:

  • Mitui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09