MITRĂ, mitre, s. f. 1. Acoperămînt de cap în formă aproape sferică în partea superioară, bombată cu o cruce în vîrf, purtat de arhierei în timpul slujbei religioase. Dionis, să-ți crească barba pînă la genuchi, și în cap: o mitră de arhimandrit! GALACTION, O. I 90. Mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră. CREANGĂ, A. 138. 2. (Învechit) Coroană. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85. Pe capul său de taur, poart-o mitră grea de fier. NEGRUZZI, S. II 121.