3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mitosi vt [At: VASILIU, P. L. 196 / V: ~oși / Pzi: ~sesc / E: nct] (Reg) 1 A înghionti. 2 A ascunde.

MIȚÓS, -OÁSĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; flocos; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. – Miță + suf. -os.

MIȚÓS, -OÁSĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; flocos; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. – Miță + suf. -os.

mițos, ~oa a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~oși, ~oase / E: miță1 + -os] (D. blănuri, lână, păr) Cu fire lungi și dese, flocos. 2 (D. animale) Care are blana, lâna, părul cu fire lungi și dese.

MIȚÓS, -OÁSĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blănuri sau obiecte de lînă) Care are fire lungi, crețe și bogate; păros, flocos. S-a așezat singur în sanie, punînd pe sine blană de lup și în jurul său cergi mițoase. SADOVEANU, Z. C. 263. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. Era Mane cel spătos Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73.

MIȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre animale sau despre blana lor) Care are mițe multe; cu mițe multe. /mița + suf. ~os

mițos a. cu peri lungi: cojoc mare mițos POP. [V. mițe].

mițós, -oásă adj. (d. miță). Lățos, flocos: cojoc mițos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mițós adj. m., pl. mițóși; f. mițoásă, pl. mițoáse

mițós adj. m., pl. mițóși; f. sg. mițoásă, pl. mițoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MITOSÍ vb. v. ascunde, dosi, mistui.

MIȚÓS adj. flocos, lățos, păros, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~oasă.)

MIȚOS adj. flocos, lățos, păros, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mitosí, mitosésc, vb. IV (reg.) a ghionti, a buși; a ascunde, a dosi.

Intrare: mitosi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mitosi
  • mitosire
  • mitosit
  • mitositu‑
  • mitosind
  • mitosindu‑
singular plural
  • mitosește
  • mitosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mitosesc
(să)
  • mitosesc
  • mitoseam
  • mitosii
  • mitosisem
a II-a (tu)
  • mitosești
(să)
  • mitosești
  • mitoseai
  • mitosiși
  • mitosiseși
a III-a (el, ea)
  • mitosește
(să)
  • mitosească
  • mitosea
  • mitosi
  • mitosise
plural I (noi)
  • mitosim
(să)
  • mitosim
  • mitoseam
  • mitosirăm
  • mitosiserăm
  • mitosisem
a II-a (voi)
  • mitosiți
(să)
  • mitosiți
  • mitoseați
  • mitosirăți
  • mitosiserăți
  • mitosiseți
a III-a (ei, ele)
  • mitosesc
(să)
  • mitosească
  • mitoseau
  • mitosi
  • mitosiseră
Intrare: mitoși
mitoși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mițos
mițos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițos
  • mițosul
  • mițosu‑
  • mițoa
  • mițoasa
plural
  • mițoși
  • mițoșii
  • mițoase
  • mițoasele
genitiv-dativ singular
  • mițos
  • mițosului
  • mițoase
  • mițoasei
plural
  • mițoși
  • mițoșilor
  • mițoase
  • mițoaselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mițos

  • 1. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese.
    exemple
    • S-a așezat singur în sanie, punînd pe sine blană de lup și în jurul său cergi mițoase. SADOVEANU, Z. C. 263.
      surse: DLRLC
    • Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35.
      surse: DLRLC
    • Era Mane cel spătos Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Miță + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09