15 definiții pentru mitocan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITOCAN, mitocani, s. m. Om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic. ♦ (Înv.) Locuitor de la periferia unui oraș. – Mitoc + suf. -an.

MITOCAN, mitocani, s. m. Om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic. ♦ (Înv.) Locuitor de la periferia unui oraș. – Mitoc + suf. -an.

mitocan sm [At: FILIMON, O. I, 394 / Pl: ~i / E: mitoc + -an] 1 (înv) Locuitor, în special, meseriaș, de la periferia unui oraș Si: mahalagiu1 (1). 2 (Pex) Om de rând. 3 (Prt) Om cu comportări grosolane Si: bădăran, mojic.

MITOCAN, mitocani, s. m. Om lipsit de delicatețe, grosolan, bădăran, mojic; (în trecut) orășean de condiție socială modestă, cu maniere simple. Ce caut eu aici? Stăm în pustiu... cu mitocanii de arendași. DUMITRIU, F. 45. Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sînt o persoană delicată. CARAGIALE, O. I 59. Cîte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vîntul. EMINESCU, N. 34.

MITOCAN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mârlan; mojic; mahalagiu. /mitoc + suf. ~an

mitocan m. 1. om de rând cu apucături de mahalagiu; 2. mojic, bădăran. [Lit. călugăr locuitor de mitoc, deci extraurban, de unde sensul peiorativ].

mitocán, -ncă s. (d. mitoc. Cp. cu cĭofligar). Locuitor din mitoace, adică din dependențele saŭ mahalalele orașelor (saŭ după locuitoriĭ de pe lîngă fostu mitoc al Rîmniculuĭ în Bucureștĭ, unde e astăzĭ Ateneu, și de pe la biserica Ceauș Radu). Fig. Iron. Mahalagiŭ, mojic, ghĭorlan, țopîrlan, om necĭoplit: mitocan din dealu Spiriĭ. Munt. vest. Cărăuș. V. magopeț și metec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MITOCAN adj., s. bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârtan, modârlan, pădureț, râtan, țopârcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

MITOCAN adj., s. bădăran, grosolan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mitocan, -că, mitocani, -ce s. m., s. f. om necioplit / grosolan

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MITOCAN s. m. (Învechit) Locuitor (în special, meseriaș) de la periferia unui oraș, m a h a l a g i u1 (1); p. e x t. om de rînd; (peiorativ) om cu comportări grosolane, bădăran, mojic. Sub nume de mitocani, popolul de jos înțelege pe dulgheri, zidari și alți meseriași ce locuiesc pe la mahalale, FILIMON,. O. I. 394. Nu mă trece între mitocani, căci sînt fecior de boier. id. ib. Cîte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vîntul. EMINESCU, N. 34. Apoi de ! n-a avut dreptate muierea să-l lese ? Om fără ambiț. . . Un mitocan, mă rog. CARAGIALE, T. II. 15. Dați un mitocan, Nu-l lăsați, căci el insultă pe poporul suveran ! I. NEGRUZZI, S. I, 158. Deschideți ușile să iasă mirosul de mitocani. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 18. Bădărănia asta . . . -o simulezi dumneata. . . Nu ești un mitocan. SEBASTIAN, T. 58. - Pl.: mitocănii. – Mitoc + suf. -an.

Intrare: mitocan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitocan
  • mitocanul
  • mitocanu‑
plural
  • mitocani
  • mitocanii
genitiv-dativ singular
  • mitocan
  • mitocanului
plural
  • mitocani
  • mitocanilor
vocativ singular
  • mitocanule
  • mitocane
plural
  • mitocanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mitocan, mitocanisubstantiv masculin
mitocancă, mitocancesubstantiv feminin

  • 1. Persoană cu comportări grosolane, vulgare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce caut eu aici? Stăm în pustiu... cu mitocanii de arendași. DUMITRIU, F. 45. DLRLC
    • format_quote Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sînt o persoană delicată. CARAGIALE, O. I 59. DLRLC
    • format_quote Cîte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vîntul. EMINESCU, N. 34. DLRLC
    • format_quote Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, E. I 228. DLRLC
    • 1.1. învechit Locuitor de la periferia unui oraș. DEX '09 DEX '98
      sinonime: mahalagiu
      • diferențiere în trecut Orășean de condiție socială modestă, cu maniere simple. DLRLC
etimologie:
  • Mitoc + sufix -an. DEX '98 DEX '09
  • Mitocan + sufix -că. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.