mitirisit, ~ă a vz meremetisit²

meremetisit¹ sn [At: MON. IST. I, 14 / Pl: (rar) ~uri / E: meremetisi] (Înv) 1 Reparare. 2 Restaurare. 3 Corvoadă.

meremetisit², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mitirisit / Pl: ~iți, ~e / E: meremetisi] (Îrg) 1 Reparat. 2 Restaurat.

MEREMETISIT, -Ă, meremetisiți, -te, adj. Reparat, dres, aranjat; (fig.; despre oameni) beat, cherchelit. Gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă, meremetisiți. MACEDONSKI, O. III 50.

MEREMETISIT adj. v. refăcut, reparat, restaurat.

MEREMETISIT s. v. refacere, reparare, reparat, reparație.

meremetisit adj. v. REFĂCUT. REPARAT. RESTAURAT.

meremetisit s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.

MITIRISÍT, -Ă adj. v. meremetisit².

MEREMETISÍT¹ s. n. (Învechit) Meremetisire. Izvodul pentru meremetisitul bisericii, chiliilor, precum și a celorlalte clădiri, s-a tocmit de doi meșteri. MON. IST. I, 14. - V. meremetisi.

MEREMETISÍT², -Ă adj. (Învechit și regional) Reparat, refăcut; restaurat. Cf. PONTBRIANT, D. Palatul e atît de meremetisit, că nu se mai poate ști dacă e vreo aripă din cel vechi al lui Constantin Brîncoveanu, ori e o clădire durată din nou. CAMIL PETRESCU, O. II, 240. ◊ Fig. [Băieții] gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă, meremetisiți. MACEDONSKI, O. III, 50. – Pl.: meremetisiți, -te. – Și: (regional, prin metateză și haplologie) mitirisít, -ă adj. PAMFILE, A. R. 41. – V. meremetisi.