12 definiții pentru mistuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mistuitor, ~oare a [At: PSALT. HUR. 24r/12 / V: (înv) am~, amistuitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mistui + -tor] 1 a (Înv; d. alimente) Care se mistuie (1) repede, bine, ușor. 2 a (înv; pex) Hrănitor. 3 a (Prin exagerare) Care distruge Si: distrugător, nimicitor. 4 a (Spc; d. foc) Care distruge prin ardere, prefacând în cenușă. 5-6 av, a (Fig; d. gânduri, sentimente, griji, suferințe etc.) (Într-un mod) chinuitor. 7-8 av, a (Într-un mod) care distruge încetul cu încetul. 9 a (Înv; pcf) Care salvează Si: mântuitor, salvator.

MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Fig. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (treptat). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.

MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Fig. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (încetul cu încetul). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.

MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, adj. Care mistuie; chinuitor; distrugător, nimicitor. Din ceruri peste pămînt, ca din o sită imensă, mîni colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGAȘ, M. N. 172. Fiind sincer, ca într-o pară mistuitoare se topea inima lui în focul sentimentelor. IONESCU-RION, C. 120. Rămase vreme îndelungată pierdut în gînduri mistuitoare. SLAVICI, N. I 120. ◊ (Adverbial) Toată noaptea m-am frămîntat mistuitor. CAMIL PETRESCU, U. N. 198. Ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sînt osteniți. EMINESCU, O. IV 424.

MISTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care mistuie; cu proprietatea de a mistui. Dureri ~oare. [Sil. -tu-i-] /a mistui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mistuitór (-tu-i-) adj. m., pl. mistuitóri; f. sg. și pl. mistuitoáre

mistuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl. mistuitóri; f. sg. și pl. mistuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MISTUITÓR adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, sățios, suculent.

MISTUITÓR adj. 1. v. pustiitor. 2. (fig.) devorant, nesățios. (O pasiune mistuitoare.)

mistuitor adj. v. CONSISTENT. HRĂNITOR. NUTRITIV. SĂȚIOS. SUCULENT.

MISTUITOR adj. 1. distrugător, nimicitor, pustiitor. (Un foc, un cutremur ~.) 2.* (fig.) devorant, nesățios. (O pasiune ~.)

Intrare: mistuitor
mistuitor adjectiv
  • silabație: -tu-i-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistuitor
  • mistuitorul
  • mistuitoru‑
  • mistuitoare
  • mistuitoarea
plural
  • mistuitori
  • mistuitorii
  • mistuitoare
  • mistuitoarele
genitiv-dativ singular
  • mistuitor
  • mistuitorului
  • mistuitoare
  • mistuitoarei
plural
  • mistuitori
  • mistuitorilor
  • mistuitoare
  • mistuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)