2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mistrița vt [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~ricea, (cscj) ~rici / Pzi: ez / E: mistreț] (Olt; c. i. animale de specii diferite) A corci.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MISTRIȚÁ vb. v. încrucișa.

Intrare: mistrițare
mistrițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistrițare
  • mistrițarea
plural
  • mistrițări
  • mistrițările
genitiv-dativ singular
  • mistrițări
  • mistrițării
plural
  • mistrițări
  • mistrițărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mistrița
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mistrița
  • mistrițare
  • mistrițat
  • mistrițatu‑
  • mistrițând
  • mistrițându‑
singular plural
  • mistrițea
  • mistrițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mistrițez
(să)
  • mistrițez
  • mistrițam
  • mistrițai
  • mistrițasem
a II-a (tu)
  • mistrițezi
(să)
  • mistrițezi
  • mistrițai
  • mistrițași
  • mistrițaseși
a III-a (el, ea)
  • mistrițea
(să)
  • mistrițeze
  • mistrița
  • mistriță
  • mistrițase
plural I (noi)
  • mistrițăm
(să)
  • mistrițăm
  • mistrițam
  • mistrițarăm
  • mistrițaserăm
  • mistrițasem
a II-a (voi)
  • mistrițați
(să)
  • mistrițați
  • mistrițați
  • mistrițarăți
  • mistrițaserăți
  • mistrițaseți
a III-a (ei, ele)
  • mistrițea
(să)
  • mistrițeze
  • mistrițau
  • mistrița
  • mistrițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)