opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTIFICATOR, -OARE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

MISTIFICATOR, -OARE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

mistificator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / V: (înv) ~cător / Pl: ~i, ~oare / E: fr mystificateur] 1-2 (Persoană) care mistifică.

MISTIFICATOR, -OARE, mistificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care falsifică, denaturează, contraface adevărul. Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.

MISTIFICATOR, -OARE s.m. și f. Cel care denaturează, care falsifică adevărul. [Cf. fr. mystificateur].

MISTIFICATOR, -OARE s. m. f. cel care mistifică. (< fr. mystificateur)

MISTIFICATOR ~oare (~ori, ~oare) Care mistifică; care face mistificații. Informație ~oare. ~ al stării de lucruri. /<fr. mystificateur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mistificator adj. m., s. m., pl. mistificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoare

mistificator adj. m., s. m., pl. mistificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoare

mistificator adj. m., s. m., pl. mistificatori; f. sg.și pl. mistificatoare

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MISTIFICATOR, -OÁRE adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică.Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM, DDRF. Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II, 210. Cerșetorul în literatura spaniolă.. . apare ca un mistificator ori cel puțin ca un profesionist în regulă, înscris într-o breaslă. CĂLINESCU, I. 94. Încredințîndu-se că nu are de-a face cu un nebun mistificator. . . directorul angajă pe tînărul cu nume scandalos, id. S. 20. (În context figurat) Dinaintea ignoranței surprinse asupra faptului, care, în loc de a se pocăi, devine agresivă și mistificatoare, nu ne vom permite nici o indignare, LOVINESCU, C. V, 41. - Pl.: mistificatori, -oare. – Și: (învechit) mistificătór, -oare adj., s. m. și f. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. – Din fr. mystificateur.

Intrare: mistificatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistificatoare
  • mistificatoarea
plural
  • mistificatoare
  • mistificatoarele
genitiv-dativ singular
  • mistificatoare
  • mistificatoarei
plural
  • mistificatoare
  • mistificatoarelor
vocativ singular
  • mistificatoare
  • mistificatoareo
plural
  • mistificatoarelor
Intrare: mistificator (adj.)
mistificator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistificator
  • mistificatorul
  • mistificatoru‑
  • mistificatoare
  • mistificatoarea
plural
  • mistificatori
  • mistificatorii
  • mistificatoare
  • mistificatoarele
genitiv-dativ singular
  • mistificator
  • mistificatorului
  • mistificatoare
  • mistificatoarei
plural
  • mistificatori
  • mistificatorilor
  • mistificatoare
  • mistificatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mistificator, mistificatorisubstantiv masculin
mistificatoare, mistificatoaresubstantiv feminin
mistificator, mistificatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care mistifică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.