2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mirtic sn vz mertic

MERTIC, mertice, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. rație, porție de mâncare. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. și: merticuri] – Din magh. mérték.

MERTIC, mertice, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. rație, porție de mâncare. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. și: merticuri] – Din magh. mérték.

mertic sn [At: MOXA 374/18 / V: (îrg) mie~, (înv) ~tec sm, mir~, (reg) ~tiug / Pl: ~ice, ~uri, (înv, sm) ~ici / E: mg mérték „măsură, normă”] 1 Vas de lemn pentru măsuratul cerealelor luate la moară ca plată pentru măcinat și a cărui capacitate a variat în timp și pe regiuni, între 1 și 16 kg Vz căpăț. 2 Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 3 Plată în natură sau, rar, în bani. 4 (Prc) Rație de mâncare Si: porție. 5-6 (Îe) A-și lua (sau a da cuiva) ~ul A primi (sau a da cuiva) o bătaie Si: a-și lua porția.

MERTIC, mertice și merticuri, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale de aproximativ 1-2 ocale; cantitate de cereale, făină etc. corespunzătoare acestei măsuri. Fă colaci mari de doi saci... Ș-un covrig de un mertic Pentru cumnățel mai mic. ALECSANDRI, P. P. 97. ◊ Fig. Trebuie, amice, să te mai îngrijești despre un mertic de răbdare, trebuie să faci din nou inimă vitează. ODOBESCU, S. A. 425 ♦ Măsură mică cu care se dă orzul și ovăzul la cai; cantitatea de orz sau ovăz care intră în această măsură. În zădar umbli mințind pre lîngă mine, spălîndu-mă și țăsălîndu-mă, dacă tu nu-mi dai mie obicinuitul mertic de ovăz. ȚICHINDEAL, F. 120. ♦ (Învechit) Dijmă ce se lua la mori pentru făină. 2. (Învechit și popular) Cantitate fixă de hrană, îmbrăcăminte etc. adăugată la salariu (v. tain); sumă de bani ce i se cuvine cuiva ca plată. Aveau... pe fiecare zi mertic de carne, de pîine de grîu sau de mei și de lumînări. BĂLCESCU, O. I 16. Dar cum zisei astăzi că știu să ghicesc, Cîștigai merticul cel împărătesc. PANN, P. V. I 33. ◊ Fig. Pe cine m-o supăra cu atîtica măcar, îl plesnesc și-l trimit numaidecît la agie să-și ia merticul și de-acolo. CARAGIALE, P. 74. – Pl. și: ( m.) mertici (CAMIL PETRESCU, O. I 298).

MERTIC ~e n. 1) Vas care servea drept măsură pentru cereale. 2) Unitate veche de măsură a cerealelor egală cu 2,5 kg. 3) Cantitate de cereale care încape într-un vas cu această măsură. 4) înv. Plată în bani sau în natură care se dădea la moară pentru măcinat. 5) Porție de hrană care se dă cailor sau altor animale pentru un anumit timp; tain. /<ung. mérték

mertic n. 1. baniță mică de douăzeci de oca; 2. măsură de orz ce se dă cailor; 3. tain, porțiune: un covrig dintr’un mertic POP. [Ung. MÉRTÉK].

mertíc n., pl. e (ung. mérték [d. vsl. mĭera, măsură], de unde și sîrb. mértik, ĭar de aci ngr. mertikón. V. merță). Un vas de mărime variabilă de luat uĭumu la moară și de pus în sac (cam 1-2 kg.). Porțiune, tain: merticu de ovăs al cailor, de pîne al soldaților. Vechĭ. Rentă, venit. Fig. Contralovitură: lasă, că-ĭ daŭ eŭ merticu! Soartă, ursită, parte: așa ĭ-a fost merticu! – Și mirtic și mĭertic (în est, pop. ñertic). V. cofer, cupă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mertic (înv.) s. n., pl. mertice

mertic (înv.) s. n., pl. mertice/merticuri

mertic s. n., pl. mertice/merticuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mertic (mertice), s. n.1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. – 2. Uium. – 3. Rație, porție. Origine neclară. Pare să provină din ngr. μεριτιϰόν, ngr. μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în v. sb. mèrtik (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 97), sb., cr., slov. mertuk, mag. mérték. Cuvîntul se explică în ngr. prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”. Fără îndoială, se poate explica prin mag. mérték, considerat ca der. din mérni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Gáldi, Dict., 94). Der. din ngr. merge mai bine cu sensul al treilea și cu der. mertici, vb. (a rupe în bucăți, a bucățeli).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERTÍC s. n. 1. Vas (de lemn) pentru măsuratul cerealelor luate la moară ca plată pentru măcinat și a cărui capacitate a variat (în timp și pe regiuni) între 1 și 16 kg. V. c ă p ă ț. Din haznaua lui ia cu pumnul, cu merticul. NEGRUZZI, S. IV, 494. Diferite unelte de moară, precum: ciocan. . . mertic. MARIAN, Î. 39, cf. PAMFILE, I. C. 165, CHIRIȚESCU, GR. 251. Mierticul . . . pentru cereale și făinuri. N. A. BOGDAN, C. M. 173, cf. H II 29, IV 98, X 506. Eu le-am dat merticu ras și afînat, Ei mi-a trîntit merticu cu vîrf și îndesat. MAT. FOLK. 111, cf. com. MARIAN, VASILIU, C. 203, ȘEZ. VII, 187, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR SN I h 181, 182, ALRM SN I h 297, ALR I 1 603, 1 604, A V 15, com. din VÎNĂTORI-NEAMȚ. 2. Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). Iar de vom hrăni caii la grajdiu cu iarbă verde, atunce merticul de ovăs trebuie să-l îndesim bine. i. IONESCU, C. 91/11. Eu zic așa: că să pun doparte un mertic din fruntea făinii. SADOVEANU, O. XIII, 136. E bine făcut, îndesat, și ridică sacul de cinci mertici cu o mînă. CAMIL PETRESCU, O. I, 298. Fă colaci mari de doi saci. . . Ș~un covrig de un mertic Pentru cumnățel mai mic. ALECSANDRI, P. P. 97. Ș-a făcut un colăcel . . . Nici mai mare, nici mai mic, Dintr-o mierță ș-un mertic. TEODORESCU, P. P. 153. Și mai na-ți încă-un mertic, Să-mi faci un colac mai mic. SEVASTOS, C. 302, cf. id. N. 301. Dintr-un spic Scotea un mertic, Dintr-un snop, Un oboroc. ȘEZ. III, 242, cf. GEORGESCU-TISTU, B. 30. 3. Plată în natură (v. t a i n) sau, rar, în bani; p. r e s t r. rație de mîncare, porție. Era tremis Foca de strâjari să le ceară mirtic. MOXA, 374/18. Dă-mi să mănânc din merticul tău și să mă satur. NEAGOE, ÎNV. 258/6. S-au tras . . . să meargă la Crîm și acolo șeând pre miertic de la hanul În cetatea Ghiozlăul, cîteva luni. M. COSTIN, LET. I, 325/12. Luuîndu-și merticul lui. . . să mănânce. COD. PUȘC. 84. Multă cheltuială au făcut țării cu merticele ce i să da. IST. Ț. R. 124. Slujitorii își lua merticele și lefile deplin. N. COSTIN, LET. II, 190/7. I-au făcut merteci și altele ce era de lipsă spre hrana lui. ȘINCAI, HR. III, 66/11, cf. ȚICHINDEAL, F. 120/20. Merticile de sare fiind și acestea un privileghi vechi de ale țării (a. 1821). IORGA, S. D. XI, 201. Pe toată ziua se da merticuri, jimblă, vin și mîncare. GOLESCU, ap. CADE. Le-au stricat obiceiu, oprindu-i să nu mai vînză sarea ce o iau de mertice (a. 1 823). DOC. EC. 285. I-au făcut și mertic mare cîte 10 000 talere de an (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 257, cf. I, 312/26. Aveau de la stăpînire pe fiecare zi mertic de carne, de pîne, de grîu sau de mei și lumînări. BĂLCESCU, M. V. 595. Și pe toată ziua să-mi dai și tain (mertic). PANN, P. V. I, 32/3, cf. 13/12. Pe fiece lună îi va trimite mertic Cu toată îndestularea. id. H. 54/1. Ducîndu-se mai de dimineață să-și ia merticul, dete peste pasărea ale cui ouă le lua el. ISPIRESCU, l. 269. În curte, păsările sfîrșiserâ să-și mănînce merticurile. MACEDONSKI, O. III, 50. Și-ntinse lui Ulise Paharul plin, iar el șezu aproape De-a lui mertic. MURNU, O. 247. Ei ospătau, și avea deopotrivă mertic fiecare. id. I. 145, cf. PAMFILE, J. II, 154, ATILA, P. 430. Am un frățior mai mic, Fă și ăluia mertic. MAT. FOLK. 55, cf. ZANNE, P. V, 406, ALR SN I h 180. ◊ E x p r. A-și lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da cuiva) o bătaie. Cf. a-ș i l u a p o r ț i a, v. p o r ț i e. Eu am toane: pe cine m-o supăra cu atitica măcar, îl plesnesc și-l trimit numaidecît la Agie să-și ia merticul și de acolo ! CARAGIALE, O. II, 224. - Pl.: mertice, merticuri și (m.) mertici. – Și: (învechit și regional) miertic s. n., (învechit) mertéc s. m., mirtic s. n., (regional) mertiúg (ALR SN I h 181) s. n. – Din magh. mérték „măsură, normă”. Cf. L. ROM. 1963, nr. 1, 50-51.

Intrare: mirtic
mirtic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mertic
mertic1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mertic
  • merticul
  • merticu‑
plural
  • mertice
  • merticele
genitiv-dativ singular
  • mertic
  • merticului
plural
  • mertice
  • merticelor
vocativ singular
plural
mertic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mertic
  • merticul
  • merticu‑
plural
  • merticuri
  • merticurile
genitiv-dativ singular
  • mertic
  • merticului
plural
  • merticuri
  • merticurilor
vocativ singular
plural
mirtic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mertec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mertiug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mertic, merticesubstantiv neutru

  • 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fă colaci mari de doi saci... Ș-un covrig de un mertic Pentru cumnățel mai mic. ALECSANDRI, P. P. 97. DLRLC
    • format_quote figurat Trebuie, amice, să te mai îngrijești despre un mertic de răbdare, trebuie să faci din nou inimă vitează. ODOBESCU, S. A. 425. DLRLC
    • 1.1. Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Măsură mică cu care se dă orzul și ovăzul la cai; cantitatea de orz sau ovăz care intră în această măsură. DLRLC
      • format_quote În zădar umbli mințind pre lîngă mine, spălîndu-mă și țăsălîndu-mă, dacă tu nu-mi dai mie obicinuitul mertic de ovăz. ȚICHINDEAL, F. 120. DLRLC
  • 2. învechit Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. prin restricție Rație, porție de mâncare. DEX '09
      • format_quote Aveau... pe fiecare zi mertic de carne, de pîine de grîu sau de mei și de lumînări. BĂLCESCU, O. I 16. DLRLC
      • format_quote Dar cum zisei astăzi că știu să ghicesc, Cîștigai merticul cel împărătesc. PANN, P. V. I 33. DLRLC
      • format_quote figurat Pe cine m-o supăra cu atîtica măcar, îl plesnesc și-l trimit numaidecît la agie să-și ia merticul și de-acolo. CARAGIALE, P. 74. DLRLC
      • diferențiere Cantitate fixă de hrană, îmbrăcăminte etc. adăugată la salariu; sumă de bani ce i se cuvine cuiva ca plată. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. DEX '09 DEX '98
  • comentariu masculin Plural și: mertici. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.