4 definiții pentru mireț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mireț sm [At: ARH. FOLK. VII, 66 / Pl: ~i / E: mire + -eț] 1-4 (Trs; șhp) Mirei (1-4).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRÉȚ s. v. ginere, mire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mireț s. v. GINERE. MIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRÉȚ s. m. (Prin Transilv.) Mire1 (1); (la pl.) miri, însurăței. După acest ritual, nuntașii mirelui pleacă la „mireț”. ARH. FOLK. vii, 66. In acest timp "mnirețuu o calcă pe mńireasă pe picior, ib. 64, cf. ALR I/II h 258, ALRM I/II h 363. - Pl.: mireți. – Mire1 + suf. -eț.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mireț
mireț substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)