7 definiții pentru miralai
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRALAI, miralai, s. m. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. – Din tc. miralay.
MIRALAI, miralai, s. m. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. – Din tc. miralay.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miralai smi [At: GHICA, S. 322 / E: tc miralay] Ofițer care comandă un regiment în armata turcă Vz colonel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRALAI, miralai, s. m. (Învechit) Ofițer turc care comanda un regiment. Se zărește comandantul turcilor, un miralai călare pe un cal alb. ODOBESCU, S. III 590. Miralaiul Iusuf Beg, comandantul, ne era prietin. GHICA, S. 322. Grajdiul miralaiului În dosul saraiului. ALECSANDRI, P. P. 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miralai (rar) s. m., pl. miralai, art. miralaii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
miralai (rar) s. m., pl. miralai, art. miralaii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miralai s. m., pl. miralai, art. miralaii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRALÁI s. m. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. V. colonel. Miralaiul Iusuf Beg, comandantul, ne era prietin. GHICA, S. 322. Se zărește comandantul turcilor, un mir alai călare pe un cal alb. ODOBESCU, S. III, 590, cf. ȘIO II2, 80, I. BRĂESCU, M. 68. El la grajdiu și alerga, Grajdiul miralaiului, în dosul saraiului. ALECSANDRI, P. P. 130, cf. 133. - Pl.: mirálai. – Din tc. miralay.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
miralai, miralaisubstantiv masculin
- 1. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se zărește comandantul turcilor, un miralai călare pe un cal alb. ODOBESCU, S. III 590. DLRLC
- Miralaiul Iusuf Beg, comandantul, ne era prietin. GHICA, S. 322. DLRLC
- Grajdiul miralaiului În dosul saraiului. ALECSANDRI, P. P. 130. DLRLC
-
etimologie:
- miralay DEX '98 DEX '09