3 intrări
32 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- altele (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRACUL s. n. v. miracol.
MIRACUL s. n. v. miracol.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MIRACUL s. n. v. miracol.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miracul sn vz miracol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRACUL s.n. v. miracol.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*mirácul n., pl. e (lat. miráculum. V. minune). Minune, prodigiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRACOL, miracole, s. n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) miracul s. n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRACOL, miracole, s. n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) miracul s. n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mirac2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 94r/22 / V: ~chiu / Pl: ~uri / E: lat miraculum] (Înv) Miracol (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirac1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 211/31 / V: mirax / Pl: nct / E: ngr μειράϰιον, μεῖραξ] (Grî; rar) 1 Băiat. 2 Copil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirachiu sn vz mirac2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miracol sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~e sni, ~cul (Pl: ~cule, rar, sm ~culi) / Pl: ~le / E: lat miraculum, it miracolo, fr miracle] 1 Fenomen supranatural Si: minune. 2 (Pgn) Fapt, fenomen ieșit din comun. 3 (Ccr) Reprezentare teatrală din evul mediu, cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miracole sni vz miracol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirax sm vz mirac1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRACOL, miracole, s. n. Minune. În mijlocul acestui vis, împrăștiate pe fața pămîntului, se află satele... Oltul trece prin dreptul lor, ca pe lîngă tot atîtea miracole. BOGZA, C. O. 238. Știu că nu putem face miracole. C. PETRESCU, Î. II 88. L-a întrebat, ca în fața unui miracol, cu inima dezgolită și caldă. SAHIA, N. 76. – Variantă: miracul (NEGRUZZI, S. I 256) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRACOL s.n. 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 2. Eveniment, întîmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată rațional; minune. [Var. miracul s.n. / cf. fr. miracle, lat. miraculum < mirari – a admira].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRACOL s. n. 1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată rațional; minune. 2. reprezentație teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. (< it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MIRACOL ~e f. 1) Fenomen ieșit din comun; fapt supranatural; minune. 2) fig. Lucru cu calități extraordinare și imprevizibile, care provoacă admirație; minune. /<lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle[1]
- Var. miracul — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MlRAC s.n. (Mold., Ban.) Miracol. A: Înspăimîndu-i cu minuni și miracuri, i-au făcutu-i fii luminii. DOSOFTEI, VS. C: Mirak. Miraculum. AC, 354. Etimologie: lat. miraculum. Cf. div, miraz, șanț.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miracol n. minune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miracol s. n., pl. miracole
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
miracol s. n., pl. miracole
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miracol s. n., pl. miracole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miracol, -le.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRAC s. v. minune, miracol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRACOL s. minune, (înv. și reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (Parcă s-a întâmplat un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mirac s. v. MINUNE. MIRACOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRACOL s. minune, (înv. și reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (Parcă s-a întîmplat un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mirac (-ci), s. m. – Băiat, flăcău. Ngr. μειράϰιον (Tiktin). Sec. XVII, înv.; pare cultism.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mirac1 s.m. (înv.) băiat, copil.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRACOLE (< fr. miracle ; lat. miraculum, minune) Manifestări teatrale, practicate în evul mediu, ce cuprind în subiectul lor elemente religioase și istorice, cum și intervenția unor forțe supranaturale. Apar la începutul secolului al XIV-lea. Scrise în versuri, ele erau interpretate de copii, în cuprinsul catedralei, iar mai apoi de confrerii, pe scene ambulante.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRÁCUL s. n. v. miracol.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRÁC1 s. m. (Grecism învechit, rar) Băiat, copil. Au schimbat spre-ntoarcere și pocăință inema miracului, adecă cuconului. DOSOFTEI, V. S. decembrie 211v/31. Amira îi dzîsă: "Ce-ți iaste, ce te-au lovit?, iară mirax i-au răspunsu-i. . . id. ib. decembrie 212r/19. - Pl.: ? – Și: mirax s. m. Din ngr. μειράκιον. – Mirax < ngr. μεĩραξ.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRAC2 s. n. (Învechit) Minune, miracol. Carele râsturnînd cu ruga sa idolnițele și capiștile Și aducînd pre mulți cătră bl[a]gocistie și înspăimîndu-i cu minuni și cu miracuri, i-au făcutu-i fii luminii. DOSOFTEI, V. S. octombrie 94r/22, cf. ANON. CAR. - Pl. : miracuri. – Și: miráchiu s. n. BUDAI-DELEANU, LEX. – Din lat. miraculum.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRÁCOL s. n. Fenomen supranatural, minune (1); p. g e n e r. fapt, fenomen ieșit din comun, uimitor, extraordinar. Cf. NEGULICI, STAMATI, D. Care din științe ne fac cunoscute miraculele naturei? BARASCH, I. N. 9/7. Întrebuințează zicerile învălire, mirare ș.a. Dar n-ar zice, doamne ferește! miracul și văl. . . pe care le găseau în cărțile vechi. NEGRUZZI, S. I, 256. Să venim la muzică, ale cărei efecte au produs și produc încă miracole. FILIMON, O. II, 160, cf. I, 310, 330. Ar fi fost din partea Basarabilor o nebunie a înfrunta și un miracol a învinge pe nește regi maghiari ca Ludovic cel Mare și împăratul Sigismund. HASDEU, I. C. I, 34. Cînd vorbim, poate undeva într-un laborator ori într-o uzină, se înfâptuie miracolul care va răsturna legile și va schimba fața lumii. C. PETRESCU, Î. II, 267, cf. 88, id. C. V. 218. Aștepta miracolul ca ea să deschidă gura. CĂLINESCU, E. O. II, 301. L-a întrebat, ca în fața unui miracol, cu inima dezgolită și caldă. SAHIA, N. 76. Oltul trece prin dreptul lor, ca pe lîngă tot atîtea miracole. BOGZA, C. O. 238. Acesta să fie continentul de miracole. . . Vestit de profeți sperjuri și de mincinoase oracole? BARANGA, V. A. 13. – Pl.: miracole. – Și: (învechit) miracole (ARISTIA, PLUT.), mirácul (pl. miraculeși, rar, m., miraculi NEGULICI) s. n. – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
miracol, miracolesubstantiv neutru
- 1. Fenomen supranatural; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: minune
- În mijlocul acestui vis, împrăștiate pe fața pămîntului, se află satele... Oltul trece prin dreptul lor, ca pe lîngă tot atîtea miracole. BOGZA, C. O. 238. DLRLC
- Știu că nu putem face miracole. C. PETRESCU, Î. II 88. DLRLC
- L-a întrebat, ca în fața unui miracol, cu inima dezgolită și caldă. SAHIA, N. 76. DLRLC
-
- 2. Reprezentare teatrală din Evul Mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. DN
etimologie:
- miraculum DEX '09 DEX '98 DN
- miracolo DEX '09 DEX '98 MDN '00
- miracle DEX '09 DEX '98 DN