3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIORLĂÍT2, -Ă, miorlăiți, -te, adj. (Despre pisici) Care miorlăie; miorlăitor. ♦ Fig. (Depr.; despre oameni sau glasul lor) Plângăreț, tânguitor. – V. miorlăi.

MIORLĂÍT2, -Ă, miorlăiți, -te, adj. (Despre pisici) Care miorlăie; miorlăitor. ♦ Fig. (Depr.; despre oameni sau glasul lor) Plângăreț, tânguitor. – V. miorlăi.

MIORLĂÍT1, miorlăituri, s. n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ Fig. (Depr.) Plâns subțire și tânguitor. – V. miorlăi.

MIORLĂÍT1, miorlăituri, s. n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ Fig. (Depr.) Plâns subțire și tânguitor. – V. miorlăi.

miorlăit1 sn [At: ALECSANDRI, T. 280 / Pl: ~uri / E: miorlăi] 1-3 Miorlăială (1-3). 4 (Dep) Smiorcăială. 5 (Dep; irn) Cântare.

miorlăit2, ~ă a [At: GOROVEI, CR. 366 / V: (reg) mierloit / Pl: ~iți, ~e / E: miorlăi] 1 (D. pisici) Care miorlăie Si: miorlăitor. 2 (Fig; dep; d. oameni) Plângăreț.

MIORLĂÍT1, miorlăituri, s. n. Sunetul scos de pisică; mieunat, miorlăitură. [Plînsul] semăna mai mult cu miorlăitul unei mîțe lihnite. CONTEMPORANUL, IV 393. De azi înainte, visurile mele poetice nu vor mai fi îngînate de miorlăitul motanilor și de urletul dulăilor. ALECSANDRI, T. 280. Sunet asemănător scos de alte animale sau de păsări. Frumușel cățel aveți, zic eu cocoanei... Din paner se aude un miorlăit sentimental. CARAGIALE, M. 333.

MIORLĂÍT2, -Ă, miorlăiți, -te, adj. (Despre oameni sau glasul lor) Plîngăreț. Cu o voce miorlăită și tremurată începu să ne întrebe. SADOVEANU, O. VII 204.

MIORLĂÍT ~uri n. Strigăt caracteristic scos de pisică sau de unele animale. /v. a miorlăi

mĭorlăít, -ă adj. Care se mĭorlăĭe, care cere rugîndu-se ca o pisică, care nu poate striga tare: voce mĭorlăítă. Adv. În mod mĭorlăit: a vorbi mĭorlăit.

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.

MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.

miorlăi [At: FILIMON, O. I., 135 / V: mier~, mierloi, ~lăi, ~loi, mir~, mirloi / Pzi: miorlăi, ~esc / E: miorlau] 1 vi (D.pisici) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a mieuna, (reg) a miorțăi (1). 2 vi (D.oameni) A imita miorlăitul pisicii. 3-4 vir (Fig; dep; d. oameni, d. copii) A se smiorcăi. 5 vt (Fig; dep; irn) A cânta.

mirlăi v vz miorlăi

MIORLĂÍ, pers. 3 miorlăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pisici) A scoate miorlăituri; a mieuna. Se aud prin casă o mulțime de glasuri cari de cari mai uricioase: unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. La casa cu multe fete, Miorlăie pisicile de sete. PĂSCULESCU, E. P. 110. Să te duci... Unde cocoș Nu cîntă, Unde vacă Nu zbiară, Unde pisică Nu miorlăie. TEODORESCU, P. P. 368. 2. (Despre oameni, cu sens depreciativ) A vorbi, a cînta sau a plînge cu glas subțire și tînguitor. (Refl.) Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc. REBREANU, R. II 31. – Pronunțat: mior-. – Variante: mierlăí (ODOBESCU, S. III 42, ȘEZ. XII 147), miorlîí (MACEDONSKI, O. III 31) vb. IV.

A SE MIORLĂÍ mă miórlăi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă. /Din miorlau

A MIORLĂÍ miórlăi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se smiorcăi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subțire și tânguitor. /Din miorlau

arată toate definițiile

Intrare: miorlăit (adj.)
miorlăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorlăit
  • miorlăitul
  • miorlăitu‑
  • miorlăi
  • miorlăita
plural
  • miorlăiți
  • miorlăiții
  • miorlăite
  • miorlăitele
genitiv-dativ singular
  • miorlăit
  • miorlăitului
  • miorlăite
  • miorlăitei
plural
  • miorlăiți
  • miorlăiților
  • miorlăite
  • miorlăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: miorlăit (s.n.)
miorlăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorlăit
  • miorlăitul
  • miorlăitu‑
plural
  • miorlăituri
  • miorlăiturile
genitiv-dativ singular
  • miorlăit
  • miorlăitului
plural
  • miorlăituri
  • miorlăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: miorlăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorlăi
  • miorlăire
  • miorlăit
  • miorlăitu‑
  • miorlăind
  • miorlăindu‑
singular plural
  • miorlăie
  • miorlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miorlăi
(să)
  • miorlăi
  • miorlăiam
  • miorlăii
  • miorlăisem
a II-a (tu)
  • miorlăi
(să)
  • miorlăi
  • miorlăiai
  • miorlăiși
  • miorlăiseși
a III-a (el, ea)
  • miorlăie
(să)
  • miorlăie
  • miorlăia
  • miorlăi
  • miorlăise
plural I (noi)
  • miorlăim
(să)
  • miorlăim
  • miorlăiam
  • miorlăirăm
  • miorlăiserăm
  • miorlăisem
a II-a (voi)
  • miorlăiți
(să)
  • miorlăiți
  • miorlăiați
  • miorlăirăți
  • miorlăiserăți
  • miorlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • miorlăie
(să)
  • miorlăie
  • miorlăiau
  • miorlăi
  • miorlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mierlăi
  • mierlăire
  • mierlăit
  • mierlăitu‑
  • mierlăind
  • mierlăindu‑
singular plural
  • mierlăie
  • mierlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mierlăi
(să)
  • mierlăi
  • mierlăiam
  • mierlăii
  • mierlăisem
a II-a (tu)
  • mierlăi
(să)
  • mierlăi
  • mierlăiai
  • mierlăiși
  • mierlăiseși
a III-a (el, ea)
  • mierlăie
(să)
  • mierlăie
  • mierlăia
  • mierlăi
  • mierlăise
plural I (noi)
  • mierlăim
(să)
  • mierlăim
  • mierlăiam
  • mierlăirăm
  • mierlăiserăm
  • mierlăisem
a II-a (voi)
  • mierlăiți
(să)
  • mierlăiți
  • mierlăiați
  • mierlăirăți
  • mierlăiserăți
  • mierlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mierlăie
(să)
  • mierlăie
  • mierlăiau
  • mierlăi
  • mierlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorlâi
  • miorlâire
  • miorlâit
  • miorlâitu‑
  • miorlâind
  • miorlâindu‑
singular plural
  • miorlâie
  • miorlâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miorlâi
(să)
  • miorlâi
  • miorlâiam
  • miorlâii
  • miorlâisem
a II-a (tu)
  • miorlâi
(să)
  • miorlâi
  • miorlâiai
  • miorlâiși
  • miorlâiseși
a III-a (el, ea)
  • miorlâie
(să)
  • miorlâie
  • miorlâia
  • miorlâi
  • miorlâise
plural I (noi)
  • miorlâim
(să)
  • miorlâim
  • miorlâiam
  • miorlâirăm
  • miorlâiserăm
  • miorlâisem
a II-a (voi)
  • miorlâiți
(să)
  • miorlâiți
  • miorlâiați
  • miorlâirăți
  • miorlâiserăți
  • miorlâiseți
a III-a (ei, ele)
  • miorlâie
(să)
  • miorlâie
  • miorlâiau
  • miorlâi
  • miorlâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miorlăit (adj.)

etimologie:

  • vezi miorlăi
    surse: DEX '98 DEX '09

miorlăit (s.n.)

etimologie:

  • vezi miorlăi
    surse: DEX '98 DEX '09

miorlăi mierlăi miorlâi

  • 1. intranzitiv unipersonal Despre pisici:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mieuna attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se aud prin casă o mulțime de glasuri cari de cari mai uricioase: unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302.
      surse: DLRLC
    • La casa cu multe fete, Miorlăie pisicile de sete. PĂSCULESCU, E. P. 110.
      surse: DLRLC
    • Să te duci... Unde cocoș Nu cîntă, Unde vacă Nu zbiară, Unde pisică Nu miorlăie. TEODORESCU, P. P. 368.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv figurat depreciativ A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi.
    exemple
    • Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc. REBREANU, R. II 31.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • miorlau
    surse: DEX '98 DEX '09