8 definiții pentru miorlăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [Pr.: -lă-ia-] – Miorlăi + suf. -eală.

MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [Pr.: -lă-ia-] – Miorlăi + suf. -eală.

miorlăia sf [At: DM / Pl: ~ieli / E: miorlăi + -eală] 1 Scoatere de către pisici a unor sunete specifice speciei Si: miorlăire (1), miorlăit1 (1). 2 Sunet specific pe care-l scot pisicile Si: miorlăire (1), miorlăit1 (1), miorlăitură (1). 3 Imitare a sunetelor pe care le scot pisicile Si: miorlăire (3), miorlăit1 (3). 4 (Dep) Smiorcăială. 5 (Dep; irn) Cântare.

MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s. f. Miorlăit1. – Pronunțat: mior-.

mĭorlăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a miorlăi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miorlăiálă s. f., g.-d. art. miorlăiélii; pl. miorlăiéli

miorlăiálă s. f. (sil. -lă-ia-), g.-d. art. miorlăiélii; pl. miorlăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIORLĂIA s. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)

Intrare: miorlăială
miorlăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorlăia
  • miorlăiala
plural
  • miorlăieli
  • miorlăielile
genitiv-dativ singular
  • miorlăieli
  • miorlăielii
plural
  • miorlăieli
  • miorlăielilor
vocativ singular
plural

miorlăială

etimologie:

  • Miorlăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09