2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miorcotire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: miorcoti] Orăcăit de broaște.

miorcoti vi [At: LB / Pzi: ~tesc / E: miorc] 1 (D. broaște) A orăcăi. 2 A geme. 3 A scânci.

miorcăì (miorcoti) v. a geme. [Onomatopee].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIORCOTÍRE s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit.

miorcotire s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE. ORĂCĂIT.

MIORCOTÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.

Intrare: miorcotire
miorcotire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorcotire
  • miorcotirea
plural
  • miorcotiri
  • miorcotirile
genitiv-dativ singular
  • miorcotiri
  • miorcotirii
plural
  • miorcotiri
  • miorcotirilor
vocativ singular
plural
Intrare: miorcoti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorcoti
  • miorcotire
  • miorcotit
  • miorcotitu‑
  • miorcotind
  • miorcotindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • miorcotește
(să)
  • miorcotească
  • miorcotea
  • miorcoti
  • miorcotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • miorcotesc
(să)
  • miorcotească
  • miorcoteau
  • miorcoti
  • miorcotiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)