2 definiții pentru miorcăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miorcăia sf [At: DLR / Pl: ~ieli / E: miorcăi + -eală] 1 (Rar) Emitere de către animale a unor sunete specifice speciei Si: miorcăire (1), miorcăit1 (1), miorcăitură. 2 Zgomot scos de cineva care râde și vorbește în același timp Si: miorcăire (2), miorcăit1 (2), miorcăitură (2). 3 Vorbire cu glas slab, abia auzit Si: miorcăire (3), miorcăit1 (3), miorcăitură (3). 4 Încetineală la lucru Si: miorcăire (4), miorcăit1 (4) miorcăitură (4). 5 Smiorcăire. 6 Geamăt. 7 (Fam) Crâcnire. 8 Chicotit. 9 (Reg; dep) Persoană care se miorcăiește Si: miorcăitură (9).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miorcăiálă s. f., g.-d. art. miorcăiélii; pl. miorcăiéli

Intrare: miorcăială
miorcăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorcăia
  • miorcăiala
plural
  • miorcăieli
  • miorcăielile
genitiv-dativ singular
  • miorcăieli
  • miorcăielii
plural
  • miorcăieli
  • miorcăielilor
vocativ singular
plural