menzilhanea sf [At: (a. 1802) URICARIUL, I, 8/21 / V: ~na, ~zel~, -zălhana, min~ / Pl: ~ele / E: tc menzilhané] (Înv) Stație de poștă unde se schimbau caii Si: (înv) menzil (2).

menzilhaneá și -ná f., pl. ele, ale (turc. menzilhane). Vechĭ. Casa poșteĭ.

menzălhana sf vz menzilhanea

menzelhanea sf vz menzilhanea

menzilhana sf vz menzilhanea

minzilhanea sf vz menzilhanea

MENZILHANEA s. f. (Învechit) Stație de poștă (unde se schimbau caii) ; (învechit) menzil. Surugii plătindu-se . . . din banii a menzelhanelilor (a. 1802) URICARIUL, I, 8/21, cf. 396/11. 2573 [taleri]. . . de la județu Mușcelului, din banii menzilhanelelor (a. 1810). DOC. EC. 130. Banii menzilhanelii (a. 1813). ȘIO II₂, 80. Facerea menzălhanalelor și întocmirea lor (a. 1814). URICARIUL, I, 204/9. Ați fi supărînd și pă rotarii i dîrvarii poștilor la orînduiala orzului grajdului . . . și al minzilhanelelor (a. 1814). DOC. EC. 163. – Pl.: menzilhanele. – Și: menzilhaná (TDRG, menzelhaneá, menzălhaná, minzilhaneá s. f. – Din tc. menzilhané.

MENZĂLHANÁ s. f. v. menzilhanea.

MENZELHANEÁ s. f. v. menzilhanea.

MENZILHANA s. f. v. menzilhanea.

MINZILHANEÁ s. f. v. menzilhanea.