minuțios, ~oasă a, av [At: NEGULICI / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr minutieux] 1-2 (Care cercetează lucrurile) în amănunt, cu multă atenție și răbdare Si: migălos, meticulos.

MINUȚIOS, -OASĂ, minuțioși, -oase, adj. Care cercetează lucrurile în amănunt, cu multă atenție și răbdare; migălos, meticulos, scrupulos. ♦ Făcut cu deosebită atenție, în amănunt, care dovedește meticulozitate. Studiu minuțios. ▭ Un prietin bun al meu, care i-a fost secretar într-o vreme, povestește despre... grija necontenită și minuțioasă pentru frază, despre prelucrarea lui neobosită. SADOVEANU, E. 146. Înfipse un cuțit într-o pară și o curăță cu răbdare minuțioasă. C. PETRESCU, Î. I 9. Îmi aranja cu minuțioasă fantezie mustețile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. ♦ (Adverbial) Cu grijă, cu multă băgare de seamă. Am să vă spun o veste bună, copii! anunță Constantin Lipan, strîngînd șervetul minuțios, ca un pachet ambalat de farmacie. C. PETRESCU, C. V. 91. Cerceta minuțios în maldărul de hîrtii și semna. SAHIA, N. 71.

MINUȚIOS, -OASĂ adj. Migălos, meticulos; amănunțit. // adv. Cu grijă, cu multă băgare de seamă. [Pron. -ți-os. / cf. fr. minutieux].

MINUȚIOS, -OASĂ I. adj. migălos, meticulos; amănunțit. II. adv. cu grijă, cu multă băgare de seamă. (< fr. minutieux)

MINUȚIOS¹ ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care acordă atenție detaliilor; preocupat în mod special de amănunte; meticulos. 2) (despre obiecte) Care este produs cu rigoare și cu scrupulozitate; realizat cu multă atenție și răbdare; meticulos. [Sil. -ți-os] /<fr. minutieux

MINUȚIOS² adv. Cu grijă și atenție excesivă pentru detalii; în mod scrupulos; meticulos. [Sil. -ți-os] /<fr. minutieux

minuțios a. care dă prea multă importanță amănuntelor sau mărunțișurilor: om minuțios, cercetare minuțioasă.

*minuțiós, -oásă adj. (d. minuție; fr. minutieux). Meticulos, care dă importanță și amănuntelor: om minuțios, inspecțiune minuțioasă. Adv. În mod minuțios: a inspecta minuțios.

minuțios (desp. -ți-os) adj. m., pl. minuțioși; f. minuțioasă, pl. minuțioase

minuțios (-ți-os) adj. m., pl. minuțioși; f. minuțioasă, pl. minuțioase

minuțios adj. m. (sil. -ți-os), pl. minuțioși; f. sg. minuțioasă, pl. minuțioase

minuțios.

MINUȚIOS adj. 1. v. conștiincios. 2. v. amănunțit.

MINUȚIOS adj. 1. conștiincios, exigent, meticulos, scrupulos. (Un om ~; o fire ~.) 2. amănunțit, atent, meticulos, migălos, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.)

MINUȚIOS,-OÁSĂ adj. Care cercetează lucrurile în amănunt, cu multă atenție și răbdare; făcut cu deosebită atenție, cu multă migală; meticulos. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. O luare aminte mai minuțioasă . . . descopere . . . compuneri din elemente și mai primitive. MAIORESCU, CR. III, 367, cf. II, 74, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., BUL. COM. IST. II, 123. Îmi aranjă cu minuțioasă fantezie mustețile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. Nu mai orîndui hîrtiile cu minuțioasă grijă de maniac. C. PETRESCU, C. V. 345, cf. id. Î. I, 9. Trebuiește o observație îndelungată și minuțioasă. SADOVEANU, O. IX, 111. Din studiul minuțios al graiurilor și dialectelor românești. . . se pot scoate lămuriri decisive în această mare problemă a lingvisticii și istoriei noastre. CL 1957, nr. 1, 20. Pentru sîmbăta pregătirile erau mai minuțioase. V. ROM. iunie 1958, 43. Această metodă . . . repetă, pe alt plan – psihologic, experimente interesante și minuțioase. FD I, 65. ◊ (Adverbial) Cerceta minuțios în maldărul de hîrtii și semna,. SAHIA, N. 71. În odaia Monicăi nu era ordinea stereotipă a odăilor atent și minuțios gospodărite. TEODOREANU, M. II, 274. În realitate nici o mișcare n-a fost mai din vreme și mai minuțios pregătită decît a lui Tudor. OȚETEA, T. V. 133. Aurica se îmbrăca . . . în . . . foi negre, minuțios plisate. CĂLINESCU, E. O. I, 69. Pașapoartele sînt minuțios examinate. RALEA, O. 122. Își încunoștiință șeful că dispune de un proiect, minuțios alcătuit. V. ROM. februarie 1954, 121, cf. octombrie 1954, 148. - Din fr. minutieux.