2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
minunici ain [At: DELAVRACEA, V. V. 39 / E: minune + -ici] (Nob) Năzdrăvan.
minunică[1] sf [At: VLAHUȚĂ, P. 113 / Pl: ~ele / E: minune + -ică] 1-2 (Rar; șhp) Minunea (1-2). 3 (Pex) Frumusețe. modificată
- mimnică → minunică — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINUNICĂ, minunici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui minune (3). Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Cînd te pierdeam printre păpuși; Cînd te dam huța pe picioare, O minunică răsfățată. VLAHUȚĂ, P. 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINUNICĂ, minunici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui minune (3).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINUNICI a d j. (îNeobișnuit) Năzdrăvan, ștrengar. De minunici ce era, se dete afund într-o urmă de vacă, și începu să strige. DELAVRANCEA, V. V. 39. - Minune + suf. -ici.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINUNÍCĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui m i n u n e (2); p. e x t. frumusețe, splendoare. (Ca epitet pentru copii) Te dam huța pe picioare, O minunică răsfățată, Și te-ntrebam care-de-care: Ce ești mata – băiat ori față ? VLAHUȚĂ, P. 113. – Minune + suf. -ică.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
minunică, minunicisubstantiv feminin
-
- Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Cînd te pierdeam printre păpuși; Cînd te dam huța pe picioare, O minunică răsfățată. VLAHUȚĂ, P. 113. DLRLC
-