2 intrări
15 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- enciclopedice (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MINOTAUR, minotauri, s. m. (În mitologia greacă) Monstru cu cap de taur și trup de om. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus.
minotaur sm [At: NEGULICI / Pl: ~i / E: fr Minotaure, it Minotauro, ger Minotaurus] (Mit) Monstru cu trup de om și cap de taur.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINOTAUR, minotauri, s. m. Monstru mitologic, înfățișat cu cap de taur și trup de om. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MINOTAUR, minotauri, s. m. Monstru mitologic cu cap de om și trup de taur.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINOTAUR s.m. Ființă fabuloasă imaginată cu cap de om și trup de taur. [Pron. -ta-ur. / < fr. minotaure, cf. Minotaur – monstru mîncător de oameni, ucis de Teseu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINOTAUR s. m. (mit.) monstru imaginat cu corp de om și cap de taur. (< fr. minotaure, it. minotaure, germ. Minotaurus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MINOTAUR ~i m. (în mitologia greacă) Monstru cu trup de om și cap de taur. /<fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Minotaur m. Mit. monstru, jumătate om și jumătate taur, care trăia în labirintul Cretei, fu răpus de Thezeu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*minotáur m. (vgr. minótauros). Mit. Un monstru cu trupu de om, și capu de taur care locuĭa în labirintu din Creta și a fost ucis de Tezeŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
minotaur (-ta-ur) s. m., pl. minotauri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
minotaur s. m., pl. minotauri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!Minotaurul (creatură mitologică) (desp. -ta-ur) s. propriu m. art., neart. Minotaur (despre ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Minotaur = Minotaurus.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINOTAURUL (în mitologia greacă), monstru cu trup de om și cap de taur. Zămislit de regina Pasifae, soția lui Minos, cu taurul sacru trimis împotriva lui Minos de zeul Poseidon. Minos i-a închis în Labirint și i-a obligat pe atenieni să-i trimită la fiecare nouă ani șapte tineri și șapte tinere pentru a fi devorați de acesta. Atena, aflându-se printre aceștia, a fost salvată de Teseu, care, ajutat de Ariadna, l-a ucis.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINOTAUR s. m. Monstru mitologic închipuit cu trup de om și cu cap de taur. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Acest crai avea o jiganie spurcată, ce se chema minotaur, adică jumătate taur, de la mijloc în sus, și jumătate om, de la brîu în jos. ISPIRESCU, U. 115, cf. DDRF. Intrase în casa subpămînteană a minotaurului din care nu mai putea ieși. SADOVEANU, O. XIII, 634. - Pl.: minotauri. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, gem. Minotaurus.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
minotaur, minotaurisubstantiv masculin
- 1. (În mitologia greacă) Monstru cu cap de taur și trup de om. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- Minotaure DEX '09 DEX '98 DN
- Minotauro DEX '09 DEX '98 MDN '00
- Minotaurus DEX '09 DEX '98 MDN '00