5 definiții pentru miniteatru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miniteatru sn [At: DN3 / Pl: ~re / E: fr mini-théâtre] (Liv) Gen de spectacole teatrale mici, agreabile, fără pretenții.

MINITEÁTRU s.n. Gen de spectacole mici, agreabile, fără pretenții. [Cf. fr. mini-théâtre].

MINITEÁTRU s. n. 1. gen de spectacole mici, agreabile, fără pretenții. 2. teatru pentru astfel de spectacole. 3. teatru cu capacitate mică; club teatral. (< fr. mini-théatre)

miniteátru s. n. (artă) ♦ 1. Teatru în care se joacă piese scurte ◊ „Sub titlul «Miniteatru» se reproșează teatrului experimental «Atelier» din Iugoslavia că a adoptat piese de teatru miniaturale.” Luc. 26 VIII 67 p. 6. ♦ 2. Teatru cu o capacitate mică; club teatral ◊ MiniteatrulClub ieșean a dat un spectacol-lectură.” R.lit. 13 XI 69 p. 25 (din fr. mini-théâtre; L. Seche în SMFC V p. 75, I. Iordan în SCL 4/70 p. 396; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miniteátru s. n., pl. miniteátre

Intrare: miniteatru
miniteatru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miniteatru
  • miniteatrul
  • miniteatru‑
plural
  • miniteatre
  • miniteatrele
genitiv-dativ singular
  • miniteatru
  • miniteatrului
plural
  • miniteatre
  • miniteatrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)