8 definiții pentru ministeriabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINISTERIÁBIL, ministeriabili, s. m. (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru. [Pr.: -ri-a-] – Din it. ministeriabile. Cf. fr. ministrable.

MINISTERIÁBIL, ministeriabili, s. m. (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru. [Pr.: -ri-a-] – Din it. ministeriabile. Cf. fr. ministrable.

ministeriabil sm [At: V. ROM. martie 1960, 168 / P: ~ri-a~ / Pl: ~i / E: it ministeriabile, cf. fr. ministrable] (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru (1).

MINISTERIÁBIL, ministeriabili, s. m. (În trecut; adesea ironic sau peiorativ) Persoană făcînd parte din rîndul acelora care aspirau la calitatea de ministru. – Pronunțat: -ri-a-.

MINISTERIÁBIL s.m. (Ironic; în trecut) Aspirant la demnitatea de ministru. [Pron. -ri-a-. / după fr. ministrable].

MINISTERIÁBIL s. m. susceptibil de a deveni ministru. (< it. ministeriabile)

*ministeriábil m. Care poate ajunge ministru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ministeriábil (-ri-a-) s. m., pl. ministeriábili

ministeriábil s. m. (sil. -ri-a-), pl. ministeriábili

Intrare: ministeriabil
  • silabație: -ri-a-bil info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ministeriabil
  • ministeriabilul
  • ministeriabilu‑
plural
  • ministeriabili
  • ministeriabilii
genitiv-dativ singular
  • ministeriabil
  • ministeriabilului
plural
  • ministeriabili
  • ministeriabililor
vocativ singular
  • ministeriabilule
  • ministeriabile
plural
  • ministeriabililor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ministeriabil

  • 1. rar Persoană care aspiră la demnitatea de ministru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: