9 definiții pentru minimetru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MINIMETRU, minimetre, s. n. Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. – Din fr. minimètre.
MINIMETRU, minimetre, s. n. Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. – Din fr. minimètre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
minimetru sn [At: IOANOVICI, TEHN. 378 / Pl: ~re / E: fr minimètre] Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit la verificarea dimensiunilor unor piese.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINIMETRU s.m. Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon de comparație. [< fr. minimètre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINIMETRU s. n. instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon. (< fr. minimètre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MINIMETRU ~e n. Instrument de precizie pentru măsurarea lungimilor, indicând abaterile lor față de un etalon. /<fr. minimetre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
minimetru (desp. -me-tru) s. n., art. minimetrul; pl. minimetre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
minimetru (-me-tru) s. n., art. minimetrul; pl. minimetre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
minimetru s. n. (sil. -tru), art. minimetrul; pl. minimetre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINIMETRU s. n. Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metodâ comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. Minimetru optic. IOANOVICI, TEHN. 378, cf. 376. Minimetrul se utilizează. . . fixat pe un suport, echipat cu o măsuță de măsurare. LTR2. Pl.: minimetre. – Din fr. minimètre.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
minimetru, minimetresubstantiv neutru
- 1. Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- minimètre DEX '09 DEX '98 DN