miniat, ~ă a [At: DL / P: ~ni-at / Pl: ~ați, ~e / E: minia] (Rar) Ilustrat cu miniaturi (6).

Aechmea miniata Bak. (syn. Lamproeoccus miniata Beer; A. fulgens hort.). Specie cu tijă florală erectă, pedunculi florali roșii, cu mare număr de flori albastre. Frunze (cca 35 cm lungime și cca 3 cm lățime) verzi, cu margine fin-dentată, în rozete dense.

Clivia miniata Regel. Specie care înflorește primăvara. Flori numeroase, infundibuliforme, divizate în 6 lobi, dispuse în umbele roșii, portocalii spre vîrf, la bază galbene. Filamentele staminelor lungi, un pic curbate și stamine proeminente. Tulpina, care susține inflorescența, țîșnește parcă din mijlocul frunzelor, înaltă de 30-40 cm, solidă, puțin turtită. Plantă de seră, perenă, cu rădăcini cărnoase. Frunze cerate, persistente, liniare (lungi de cca 60 cm, late 5 cm) în formă de rozetă. (Pl. 23, fig. 131).

MINIÁT, -Ă adj. (Rar) Ilustrat cu miniaturi (2). Cf. DL, DM. – Pronunțat: -ni-at. – Pl.: miniați – V. minia.