2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.

MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.

minciuni vt [At: C. PETRESCU, R. DR. 136 / V: ~una / Pzi: ~nesc / E: minciună] (Reg) A minți.

MINCIUNÍ, minciunesc, vb, IV. Tranz. (Neobișnuit) A minți, a înșela. A minciunit lumea să-și rîdă de lesne-crezători. C. PETRESCU, R. DR. 136.

A MINCIUNÍ ~ésc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minți; a înșela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minciuní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 să minciuneáscă

minciuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. minciuneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: minciunit
minciunit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciunit
  • minciunitul
  • minciunitu‑
  • minciuni
  • minciunita
plural
  • minciuniți
  • minciuniții
  • minciunite
  • minciunitele
genitiv-dativ singular
  • minciunit
  • minciunitului
  • minciunite
  • minciunitei
plural
  • minciuniți
  • minciuniților
  • minciunite
  • minciunitelor
vocativ singular
plural
Intrare: minciuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • minciuni
  • minciunire
  • minciunit
  • minciunitu‑
  • minciunind
  • minciunindu‑
singular plural
  • minciunește
  • minciuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • minciunesc
(să)
  • minciunesc
  • minciuneam
  • minciunii
  • minciunisem
a II-a (tu)
  • minciunești
(să)
  • minciunești
  • minciuneai
  • minciuniși
  • minciuniseși
a III-a (el, ea)
  • minciunește
(să)
  • minciunească
  • minciunea
  • minciuni
  • minciunise
plural I (noi)
  • minciunim
(să)
  • minciunim
  • minciuneam
  • minciunirăm
  • minciuniserăm
  • minciunisem
a II-a (voi)
  • minciuniți
(să)
  • minciuniți
  • minciuneați
  • minciunirăți
  • minciuniserăți
  • minciuniseți
a III-a (ei, ele)
  • minciunesc
(să)
  • minciunească
  • minciuneau
  • minciuni
  • minciuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minciuni

etimologie:

  • minciună
    surse: DEX '98 DEX '09