opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINCIUNI, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.

MINCIUNI, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.

minciuna v vz minciuni

minciuni vt [At: C. PETRESCU, R. DR. 136 / V: ~una / Pzi: ~nesc / E: minciună] (Reg) A minți.

MINCIUNI, minciunesc, vb, IV. Tranz. (Neobișnuit) A minți, a înșela. A minciunit lumea să-și rîdă de lesne-crezători. C. PETRESCU, R. DR. 136.

A MINCIUNI ~esc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minți; a înșela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

minciuni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunesc, 3 sg. minciunește, imperf. 1 minciuneam; conj. prez. 1 sg. să minciunesc, 3 să minciunească

minciuni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunesc, imperf. 3 sg. minciunea; conj. prez. 3 să minciunească

minciuni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunesc, imperf. 3 sg. minciunea; conj. prez. 3 sg. și pl. minciunească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MINCIUNI vb. v. minți.

minciuni vb. v. MINȚI.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MINCIUNA vb. I v. minciuni.

MINCIUNÍ vb. IV. Tranz. (Regional) A minți (2); a înșela. A minciunii lumea să-și rîdă de lesne-crezâtori. C. PETRESCU, R. DR. 136, cf. IORDAN, L. R. A. 238. Băduliasî prisepia, Cî tursii o minsunia. DIACONU, VR. 191. - Prez. ind.: minciunesc. - Și: minciuna vb. I. PAȘCA, GL., BL XIV, 49. – V. minciună.

Intrare: minciunit
minciunit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciunit
  • minciunitul
  • minciunitu‑
  • minciunită
  • minciunita
plural
  • minciuniți
  • minciuniții
  • minciunite
  • minciunitele
genitiv-dativ singular
  • minciunit
  • minciunitului
  • minciunite
  • minciunitei
plural
  • minciuniți
  • minciuniților
  • minciunite
  • minciunitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: minciuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • minciuni
  • minciunire
  • minciunit
  • minciunitu‑
  • minciunind
  • minciunindu‑
 singular plural
  • minciunește
  • minciuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • minciunesc
 (să)
  • minciunesc
  • minciuneam
  • minciunii
  • minciunisem
a II-a (tu)
  • minciunești
 (să)
  • minciunești
  • minciuneai
  • minciuniși
  • minciuniseși
a III-a (el, ea)
  • minciunește
 (să)
  • minciunească
  • minciunea
  • minciuni
  • minciunise
plural I (noi)
  • minciunim
 (să)
  • minciunim
  • minciuneam
  • minciunirăm
  • minciuniserăm
  • minciunisem
a II-a (voi)
  • minciuniți
 (să)
  • minciuniți
  • minciuneați
  • minciunirăți
  • minciuniserăți
  • minciuniseți
a III-a (ei, ele)
  • minciunesc
 (să)
  • minciunească
  • minciuneau
  • minciuniră
  • minciuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minciuni, minciunescverb

  • 1. regional Minți, înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: minți înșela
    • format_quote A minciunit lumea să-și rîdă de lesne-crezători. C. PETRESCU, R. DR. 136. DLRLC
etimologie:
  • minciună DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.