4 definiții pentru minătarcă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
minătarcă sf vz mânătarcă
minătárcă f., pl. ărcĭ (ngr. manitári, mantári [cu term. din cĭupercă], d. vgr. amanites [d. A’manon, un munte din Cilicia]; turc. mantar). Vest. Hrib. – Maĭ rar mîn-. În Trans. și mitarcă și pitarcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
minătarcă, -tărci.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: minătarcă
minătarcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.