4 definiții pentru milotea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

milotea sf vz malotea

malotea sf [At: (a. 1824) IORGA, S. D. VI, 137 / V: mavl~, maro~, mil~, milota / Pl: ~ele / E: tc mallota, ngr μηλωτή] 1 (Îrg) Haină femeiască lungă până la pământ, de obicei căptușită cu blană scumpă, având marginile din față, gulerul și manșetele tivite cu blană. 2 Scurteică purtată de țărănci în zilele de sărbătoare Vz cațaveică, dulamă, giubea.

maloteá și (est și) miloteá f., pl. ele (turc. [d. ar.] mallota, malluta, mahlute, ngr. miloti, blană, șubă, d. vgr. meloté, blană, mellotós, blănit, d. mêlon, doric, mâlon, oaĭe; lat. melóta și melôte, blană de oaĭe; it. melóte, pv. melota, fr. mélote; sîrb. ma[v]luta). Rar. Manta blănită pe care o purtaŭ odinioară cocoanele, ĭar astăzĭ țărancele bogate. – Și marotea (Rț.). V. scurteĭcă.

Intrare: milotea
milotea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.