2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

milostivnici vtr [At: CORESI, L. 251/3 / Pzi: ~cesc / E: milostivicie] A fi milostiv (1) cu cineva.

milostivnic, ~ă [At: CORESI, L. 399/6 / Pl: ~ici, ~ice / E: slv милостивьиъ, bg милостивник] 1 a (îrg) Milostiv (1). 2-3 a (D. acțiuni, atitudini) Care arată milă1 (1, 28). 4-5 a Care este făcut cu milă1 (1). 6-7 s, a (Reg) Milostiv (6-7). 8 sfp (Mtp; Ban; Olt; euf) Iele.

milostív, -ă adj. (vsl. milostivŭ). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ĭertător, clement: boĭeru trebuĭe să fie milostiv. S. f. Potroacă, veninariță, o buruĭană. – Vechĭ milostívnic (vsl. milostivĭnŭ).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILOSTIVNICÍ vb. v. îndura, milostivi.

milostivnici vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI.

MILOSTÍVNIC adj. v. bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.

milostivnic adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV.

Intrare: milostivnici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • milostivnici
  • milostivnicire
  • milostivnicit
  • milostivnicitu‑
  • milostivnicind
  • milostivnicindu‑
singular plural
  • milostivnicește
  • milostivniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • milostivnicesc
(să)
  • milostivnicesc
  • milostivniceam
  • milostivnicii
  • milostivnicisem
a II-a (tu)
  • milostivnicești
(să)
  • milostivnicești
  • milostivniceai
  • milostivniciși
  • milostivniciseși
a III-a (el, ea)
  • milostivnicește
(să)
  • milostivnicească
  • milostivnicea
  • milostivnici
  • milostivnicise
plural I (noi)
  • milostivnicim
(să)
  • milostivnicim
  • milostivniceam
  • milostivnicirăm
  • milostivniciserăm
  • milostivnicisem
a II-a (voi)
  • milostivniciți
(să)
  • milostivniciți
  • milostivniceați
  • milostivnicirăți
  • milostivniciserăți
  • milostivniciseți
a III-a (ei, ele)
  • milostivnicesc
(să)
  • milostivnicească
  • milostivniceau
  • milostivnici
  • milostivniciseră
Intrare: milostivnic
milostivnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milostivnic
  • milostivnicul
  • milostivnicu‑
  • milostivnică
  • milostivnica
plural
  • milostivnici
  • milostivnicii
  • milostivnice
  • milostivnicele
genitiv-dativ singular
  • milostivnic
  • milostivnicului
  • milostivnice
  • milostivnicei
plural
  • milostivnici
  • milostivnicilor
  • milostivnice
  • milostivnicelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)