3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninariță. – Din sl. milostivŭ.

MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninariță. – Din sl. milostivŭ.

milostiv, ~ă [At: PSALT. HUR. 97v/22 / Pl: ~i, ~e / E: slv милостивъ] 1-2 smf, a Milos (1-2). 3-4 Care exprimă, presupune milă1 (1, 28). 5 (Rel; d. forțele divine) Milos (5). 6 sma (Îvp) Dumnezeu. 7-8 smf, a Milos (7-8). 9 sfa (Reg; lpl; euf) Iele. 10 sf (Bot; reg) Veninariță (Gratiola officinalis).

MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj. Plin de milă (1), milos, îndurător; p. ext. bun, blînd. Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178. Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298. Aleargă la Trifan, Că este foarte blînd și milostiv țăran. DONICI, F. 52. ♦ Binevoitor, îngăduitor, iertător. Cucoana e țifnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv. REBREANU, R. I 239. Milostive dumnezeu, Nu mă bate așa rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ♦ Binefăcător, darnic. Na-ți împrumutul înapoi, căci noi nu avem trebuință de bani. Ia, numai am vrut să dovedesc lui Petre, cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P. 300. ◊ Fig. Blînd tainele vi le desface Din sînu-i milostiva glie, Căci toată floarea vă cunoaște Și toată frunza ei vă știe. GOGA, P, 9.

MILOSTÍVĂ, milostive, s. f. (Bot.) Veninariță. Iată mintă, săbiuță... sălvie, milostivă. NEGRUZZI, S. I 97.

MILOSTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altora; milos; îndurător; cruțător. 2) Care vădește bunătate și căldură sufletească; blajin. /<sl. milostivu

avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.

milostiv a. aplecat la milă: bun, blând, iertător. [Slav. MILOSTIVŬ].

milostivă f. 1. plantă de bălți numită și mila Domnului (Gratiola); 2. Tr. pl. nume eufemistic dat Ielelor.

milostív, -ă adj. (vsl. milostivŭ). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ĭertător, clement: boĭeru trebuĭe să fie milostiv. S. f. Potroacă, veninariță, o buruĭană. – Vechĭ milostívnic (vsl. milostivĭnŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

milostív adj. m., pl. milostívi; f. milostívă, pl. milostíve

milostívă (plantă) s. f., g.-d. art. milostívei

milostív adj. m., pl. milostívi; f. sg. milostívă, pl. milostíve

milostívă (bot.) s. f., g.-d. art. milostívei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILOSTÍV adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ față de nevoile lor.) 3. v. caritabil. 4. v. iertător.

MILOSTÍVĂ s. v. avrămeasă, avrămească, veninariță.

MILOSTIV adj. 1. (BIS.) bun, îndurător, îngăduitor, milos, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (Divinitate ~.) 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ față de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milos. (Inimă ~.) 4. iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, (livr.) clement. (Fiți mai ~ cu ei!)

milosti s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂMEASCĂ. VENINARIȚĂ.

arată toate definițiile

Intrare: milostive
milostive substantiv feminin
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • milostive
  • milostivele
genitiv-dativ singular
plural
  • milostive
  • milostivelor
vocativ singular
plural
Intrare: milostiv
milostiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milostiv
  • milostivul
  • milostivu‑
  • milosti
  • milostiva
plural
  • milostivi
  • milostivii
  • milostive
  • milostivele
genitiv-dativ singular
  • milostiv
  • milostivului
  • milostive
  • milostivei
plural
  • milostivi
  • milostivilor
  • milostive
  • milostivelor
vocativ singular
plural
Intrare: milostivă
milostivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milosti
  • milostiva
plural
  • milostive
  • milostivele
genitiv-dativ singular
  • milostive
  • milostivei
plural
  • milostive
  • milostivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

milostiv

  • exemple
    • Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178.
      surse: DLRLC
    • Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298.
      surse: DLRLC
    • Aleargă la Trifan, Că este foarte blînd și milostiv țăran. DONICI, F. 52.
      surse: DLRLC
    • Cucoana e țifnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv. REBREANU, R. I 239.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Na-ți împrumutul înapoi, căci noi nu avem trebuință de bani. Ia, numai am vrut să dovedesc lui Petre, cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P. 300.
      surse: DLRLC
    • figurat Blînd tainele vi le desface Din sînu-i milostiva glie, Căci toată floarea vă cunoaște Și toată frunza ei vă știe. GOGA, P, 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

milostivă

etimologie: